Ev. Matei 6:5-6 – „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentruca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roaga-te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”
Azi ne rugăm pentru:
– eliberare de orice făţărnicie, mândrie
– o închinare nu de ochii oamenilor ci spre slava Domnului
– un timp de rugăciune zilnic, acasă – „în ascuns”
– mulţumim pentru fiecare răspuns la rugăciune
2 Împăraţi 20:1-6 (v. 5) „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului.”
Să ne rugăm pentru:
– pocăinţă cu lacrimi
– credincioşie şi curăţie de inimă în relaţia cu Dumnezeu
– pregătirea pentru veşnicie
– vindecare celor bolnavi, ani de viaţă adăugaţi celor ce sunt în pragul morţii, o inimă mulţumitoare…
Chemare la rugăciune
40 de promisiuni cu privire la rugăciune şi 40 de zile în rugăciune….
Psalmul 32:3-8 „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc. Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,…..”Eu zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
Ziua a 4 a Să ne rugăm pentru:
* pocăinţa de păcate – iertarea păcatelor v. 5 , 1 Ioan 1:9
* protecţie în primejdii şi izbăvire din necaz vr. 6,7
* învaţătură curată ,călăuzire pe cale, sfătuire, veghere asupra noastră. vr 8
Chemare la rugăciune
40 de promisiuni cu privire la rugăciune şi 40 de zile în rugăciune….
Psalmul 50:14-15 „Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”
Ziua 3. Să ne rugăm pentru a ne împlini promisiunile făcute Domnului şi
Izbăvirea din necaz: – izbăvirea celor bolnavi, izbăvirea celor prigoniţi, izbăvirea celor săraci, izbăvirea celor singuri, izbăvirea celor închişi pe nedrept, izbăvirea celor robiţi de felurite patimi (droguri, ţigară, alcool, pornografie,…)
Chemare la rugăciune
40 de promisiuni cu privire la rugăciune şi 40 de zile în rugăciune….
1 Împăraţi 3:9-12 (v. 11 „Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vărşmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, voi face după cuvântul tău.”) Ziua 2. Luni 2 februarie 2015
Să ne rugăm pentru a avea o inimă înţeleaptă – pricepută, puterea de a deosebi binele de rău şi harul de a trăi cu dreptate în toate relaţiile noastre.
Va invit dragi prieteni si fraţi, să vă uniţi în rugăciune, cu Biserica Speranţa din Vişeu de Sus, în următoarele 40 de zile, pentru motive de interes general. 40 de promisiuni cu privire la rugăciune şi 40 de zile în rugăciune.
Psalmul 102:1718 „El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea. Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni şi poporul care se va naşte, să laude pe Domnul!”
Ziua 1. Duminică 1 Februarie 2015
Să ne rugăm pentru cercetarea şi zidirea celor ce participă la Cina Domnului.
Text Efeseni 4:1-6: “Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”
- Să primim sfaturile vrednice de primit. Efeseni 4:1
În Psalmul 1:1 stă scris: “ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi…”
Sfaturile vrednice de primit vin din partea oamenilor chemaţi de Domnul la mântuire şi la slujire, oameni care au dovedit în timp prin viaţa lor că sunt credincioşi şi în vremuri bune dar şi în vremuri de încercare. Aşa a fost apostolul Pavel. Să fim şi noi oameni vrednici de a da sfaturi altora.
Un sfat bun găsim întotdeauna în Sfânta Scriptură.
2.Să ne purtăm într-un chip vrednic de chemarea primită. Efeseni 4:1, 2
- Am fost chemaţi de Domnul Isus la mântuire şi la slujire (Ev. Matei 4:17-22; Ev. Matei 11:28-30)
Aceste chemări ne obligă la o purtare în chip vrednic de cel ce a făcut chemarea, dar şi de harul şi responsabilitatea primită prin această chemare.
Ce înseamnă să ne purtăm în chip vrednic? Cum trebuie să ne purtăm?
- Cu toată smerenia (fără mândrie)
- Cu toată blândeţea (putere contolată, stăpânire de sine)
- Cu îndelungă răbdare (în relaţii , în slujire)
- Cu îngăduinţă în dragoste
Trebuie să ne purtăm în chip vrednic în relaţia cu Dumnezeu, cu fraţii de credinţă, cu toţi oamenii.
3.Să căutăm să păstrăm unirea Duhului prin legătura păcii. Efeseni 4:3-6
Avem pace cu Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus şi câtă vreme ascultăm de El.
Promovăm pacea în toate relaţiile noastre.
Cum putem păstra unirea Duhului? Ce trebuie să ştim?
- este un singur trup (Biserica universală şi parte din ea Biserica locală)
- este un singur Duh. Duhul Sfânt
- este o singură nădejde – nădejdea vieţii veşnice , “Hristos în voi nădejdea slavei.”
- este un singur Domn. Domnul Isus Hristos.
- Este o singură credinţă. Credinţa în Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Credinţa care vine în urma auzirii Cuvântului lui Dumnezeu.
Religii sunt multe dar credinţă adevărată nu este numai aceea care izvorăşte din Sfânta Scriptură.
- este un singur botez adevărat şi necesar. Botezul omului care a auzit şi a crezut Evanghelia, a renunţat la păcatele sale şi vrea să mărturisească un cuget curat, (1 Petru 3:21) să împlinească porunca Domnului. (Ev. Marcu 16:15-16)
- Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor. El este Creatorul tuturor oamenilor şi El este şi Mântuitorul celor ce cred şi se pocăiesc de păcatele lor.
Avem nevoie de unitate în crez, unitate în scop, unitate în trăirea practică.
Care sunt câteva din beneficiile unităţii?
- unitatea aduce armonie, dezvoltare şi creştere în biserică.
- Unitatea ne face mai puternici în lupta spirituală şi mai eficienţi în lucrarea de slujire.
- Unitatea ne ajută să avem o bună mărturie în lume.
Doamne ajută! Doamne dă izbândă!
pastor Teodor Groza
Săptămâna de rugăciune 4-11 ianuarie 2015 „ÎNVAȚĂ-NE SĂ NE RUGĂM” (Matei 6:7-15)
Pentru săptămâna de rugăciune a anului 2015, dorim să ne lăsăm călăuziți de Rugăciunea Domnească, rostită de Domnul Isus Cristos. Este o rugăciune desăvârșită. Nu lipsește nici unul din elementele esențiale ale rugăciunii: adorare, mărturisire, cerere și mijlocire. Ajutorul vine de la Domnul Isus care ne învață cum să ne rugăm și de la Duhul Sfânt care mijlocește pentru noi (Romani 8:26). „Tatăl nostru” este un model de rugăciune adevărată. Rugăciunea propriu-zisă are trei părți:
Pentru săptămâna de rugăciune a anului 2015, dorim să ne lăsăm călăuziți de Rugăciunea Domnească, rostită de Domnul Isus Cristos. Este o rugăciune desăvârșită. Nu lipsește nici unul din elementele esențiale ale rugăciunii: adorare, mărturisire, cerere și mijlocire. Ajutorul vine de la Domnul Isus care ne învață cum să ne rugăm și de la Duhul Sfânt care mijlocește pentru noi (Romani 8:26). „Tatăl nostru” este un model de rugăciune adevărată. Rugăciunea propriu-zisă are trei părți:
1) Prima parte are de-a face cu slava lui Dumnezeu, Numele, Împărăția și Voia Sa (v: 9-10).
2) A doua parte are de-a face cu nevoile noastre: pâinea, iertarea și ajutorul Său (v: 11-13).
3) Încheierea rugăciunii – se referă din nou la ceea ce deja aparține lui Dumnezeu: împărăția,puterea, slava.
Domnul Isus ne învață mai întâi cât de important este să-I dăm lui Dumnezeu locul suprem, să glorificăm Numele Lui și să căutăm Voia și Împărăția Lui. Apoi, ne învață că trebuie să aducem trecutul, prezentul și viitorul înaintea scaunului de domnie al harului lui Dumnezeu:
– când cerem pâine, ne gândim la cele necesare întreținerii vieții și astfel aducem prezentul înaintea tronului lui Dumnezeu.
– când cerem iertare, ne gândim la greșelile din trecut și astfel aducem trecutul înaintea tronului lui Dumnezeu.
– când cerem ajutor în ispite, încredințăm viitorul în mâinile lui Dumnezeu și mărturisim că, fără El, nu suntem nimic în această lume. Prin urmare, iubiți frați și surori, veniți să ne apropiem cu încredere de scaunul harului (Evrei 4:16).
Din perspectiva relației noastre cu Dumnezeu, rugăciunea poate fi sintetizată astfel:
Tatăl nostru – relația Tată / fiu
Sfințească-se Numele Tău – relația Dumnezeire / închinător
Vie Împărăția Ta – relația Domn / cetățean
Facă-se Voia Ta – relația Stăpân / rob
Ne iartă greșelile – relația Mântuitor / păcătos
Nu ne duce pe noi în ispită – relația Ocrotitor / pelerin.
Rugăciunea nu încearcă să-L facă pe Dumnezeu să fie de acord cu noi, sau să ne satisfacă dorințele egoiste. Prin această rugăciune afirmăm suveranitatea lui Dumnezeu, neprihănirea și maiestatea Sa, și căutăm să ne conformăm dorințele și scopurile după voia lui Dumnezeu.
2) A doua parte are de-a face cu nevoile noastre: pâinea, iertarea și ajutorul Său (v: 11-13).
3) Încheierea rugăciunii – se referă din nou la ceea ce deja aparține lui Dumnezeu: împărăția,puterea, slava.
Domnul Isus ne învață mai întâi cât de important este să-I dăm lui Dumnezeu locul suprem, să glorificăm Numele Lui și să căutăm Voia și Împărăția Lui. Apoi, ne învață că trebuie să aducem trecutul, prezentul și viitorul înaintea scaunului de domnie al harului lui Dumnezeu:
– când cerem pâine, ne gândim la cele necesare întreținerii vieții și astfel aducem prezentul înaintea tronului lui Dumnezeu.
– când cerem iertare, ne gândim la greșelile din trecut și astfel aducem trecutul înaintea tronului lui Dumnezeu.
– când cerem ajutor în ispite, încredințăm viitorul în mâinile lui Dumnezeu și mărturisim că, fără El, nu suntem nimic în această lume. Prin urmare, iubiți frați și surori, veniți să ne apropiem cu încredere de scaunul harului (Evrei 4:16).
Din perspectiva relației noastre cu Dumnezeu, rugăciunea poate fi sintetizată astfel:
Tatăl nostru – relația Tată / fiu
Sfințească-se Numele Tău – relația Dumnezeire / închinător
Vie Împărăția Ta – relația Domn / cetățean
Facă-se Voia Ta – relația Stăpân / rob
Ne iartă greșelile – relația Mântuitor / păcătos
Nu ne duce pe noi în ispită – relația Ocrotitor / pelerin.
Rugăciunea nu încearcă să-L facă pe Dumnezeu să fie de acord cu noi, sau să ne satisfacă dorințele egoiste. Prin această rugăciune afirmăm suveranitatea lui Dumnezeu, neprihănirea și maiestatea Sa, și căutăm să ne conformăm dorințele și scopurile după voia lui Dumnezeu.
Duminică: 4 ianuarie 2015, „Tatăl nostru care ești în ceruri” – Paternitatea lui Dumnezeu
Dumnezeu este Tată doar pentru cei care intră în familia Sa, prin nașterea din nou, prin lucrarea lui Isus Cristos. Doar celor care-L primesc pe Isus, Fiul Lui, Tatăl le dă dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12). Toți cei născuți din nou, au primit Duhul Sfânt, care ne face să-I spunem lui Dumnezeu „Tată” (Galateni 4:7).
Faptul că Dumnezeu este Tatăl nostru înseamnă că:
A) nu ne mai este teamă de moartea veșnică și de alte nenorociri. Acum știm că avem un Tată ceresccare este suveran și în controlul vieții noastre;
B) nu ne mai este teamă de singurătate – chiar dacă suntem respinși de oameni, știm că Tatăl nostru ceresc nu ne va părăsi niciodată, ci ne va iubi permanent (Ioan 14:21);
C) nu ne mai este teamă că nu avem putere – toate resursele cerului ne sunt la dispoziție când neîncredem în El (Efeseni 1:3);
I. Ne închinăm și mulțumim pentru că:
1) avem un Tată milos, iertător și iubitor. (Luca 15:20);
2) ne-a dat dreptul să fim copii ai Lui. (Ioan 1:12).
II. Mărturisim și ne pocăim pentru că:
1) nu I-am dat cinstea cuvenită. (Maleahi 1:6);
2) cu toate că I-am spus „Tată,” nu ne-am purtat după voia Lui.
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1) oamenii care iau în deșert Numele Domnului (Efeseni 3:14);
2) ca Tatăl să ne dea un duh de înțelepciune (Efeseni 1:17-18);
3) creșterea și maturizarea noastră (Efeseni 3:16-19);
4) toți creștinii vârstnici din Bisericile Domnului:
– unii sunt singuri fiindcă nu mai au pe nimeni;
– alții sunt abandonați de copiii lor.
Dumnezeu este Tată doar pentru cei care intră în familia Sa, prin nașterea din nou, prin lucrarea lui Isus Cristos. Doar celor care-L primesc pe Isus, Fiul Lui, Tatăl le dă dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu (Ioan 1:12). Toți cei născuți din nou, au primit Duhul Sfânt, care ne face să-I spunem lui Dumnezeu „Tată” (Galateni 4:7).
Faptul că Dumnezeu este Tatăl nostru înseamnă că:
A) nu ne mai este teamă de moartea veșnică și de alte nenorociri. Acum știm că avem un Tată ceresccare este suveran și în controlul vieții noastre;
B) nu ne mai este teamă de singurătate – chiar dacă suntem respinși de oameni, știm că Tatăl nostru ceresc nu ne va părăsi niciodată, ci ne va iubi permanent (Ioan 14:21);
C) nu ne mai este teamă că nu avem putere – toate resursele cerului ne sunt la dispoziție când neîncredem în El (Efeseni 1:3);
I. Ne închinăm și mulțumim pentru că:
1) avem un Tată milos, iertător și iubitor. (Luca 15:20);
2) ne-a dat dreptul să fim copii ai Lui. (Ioan 1:12).
II. Mărturisim și ne pocăim pentru că:
1) nu I-am dat cinstea cuvenită. (Maleahi 1:6);
2) cu toate că I-am spus „Tată,” nu ne-am purtat după voia Lui.
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1) oamenii care iau în deșert Numele Domnului (Efeseni 3:14);
2) ca Tatăl să ne dea un duh de înțelepciune (Efeseni 1:17-18);
3) creșterea și maturizarea noastră (Efeseni 3:16-19);
4) toți creștinii vârstnici din Bisericile Domnului:
– unii sunt singuri fiindcă nu mai au pe nimeni;
– alții sunt abandonați de copiii lor.
Luni, 5 ianuarie „Sfințească-se Numele Tău” – Prioritatea lui Dumnezeu
Dumnezeu trebuie să aibă prioritatea în fiecare aspect al vieții noastre. Rugăciunea nu trebuie să fie un obicei ocazional, care îi dă lui Dumnezeu un omagiu trecător, ci ar trebui să deschidă, pentru noi, mari dimensiuni ale reverenței, cinstei și adorării. Numele lui Dumnezeu reprezintă tot ce este El: caracterul, planul, voia Lui. Este expresia esenței și ființei Sale.
Prin Domnul Isus, Dumnezeu s-a făcut cunoscut oamenilor în mod personal. A sfinți Numele lui Dumnezeu înseamnă a-L glorifica și a-L asculta pe El ca fiind singurul Dumnezeu. A sfinți Numele lui Dumnezeu cu adevărat înseamnă a-L include în mod conștient în gândurile și vocabularul nostru, precum și în fiecare acțiune zilnică (1 Petru 3:15). Numele Tatălui este sfințit cel mai mult atunci când ne comportăm în conformitate cu voia Lui.
I. Ne închinăm și mulțumim pentru că:
1. ni s-a descoperit și nouă prin Fiul Său (Ioan 14:9);
2. Domnul Isus ne-a făcut cunoscut acest Nume (Evrei 2:12; Ioan 17:6);
3. Tatăl Și-a înălțat Fiul și I-a dat Numele cel mai minunat (Fil. 2:9-11; Evrei 1:1-4).
II. Mărturisim și ne pocăim pentru că:
1. am căutat slava oamenilor (Ioan 5:44; Ioan 12:43);
2. din pricina neascultării noastre, Numele Domnului a fost vorbit de rău (Rom. 2:23,24).
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1. să nu ne rușinăm de Numele Domnului (Luca 9:26);
2. ca toți membrii familiilor creștine să-L cunoască pe Domnul;
3. mântuirea poporului Israel, care s-a lepădat de Domnul Isus și de Numele Lui (Rom.10:12; 10:1).
Marți, 6 ianuarie „Vie Împărăția Ta” – Domnia lui Dumnezeu
Un împărat nu poate fi separat de împărăția lui. Când spui „vie Împărăția Ta,” înseamnă să te rogi pentru ca planul lui Dumnezeu să se împlinească, iar Cristos să vină și să domnească ca Rege al regilor și Domn al domnilor. Programul și planul Lui trebuie să fie preocuparea vieților și rugăciunilor noastre. Scopul sfânt al Tatălui ceresc este să-L înalțe pe Cristos la sfârșitul istoriei, când Fiul va domni în Împărăția Lui. Când ne rugăm să vină Împărăția Lui, ne rugăm să vină stăpânirea lui Dumnezeu prin întronarea lui Cristos în inimile oamenilor și apoi peste pământ.
Domnul Isus a declarat că împărăția Lui nu este din această lume; ea este spirituală și lăuntrică, și este prezentă acum în multe inimi. În această împărăție se intră prin pocăință, credință și naștere din nou (Marcu 1:14,15; Ioan 3:1-7). În acest sens, rugându-ne să vină Împărăția Lui, ne rugăm pentru mântuirea oamenilor. Apoi, în alt sens mai deplin și final, va fi când toți copiii Domnului vor fi strămutați în veșnica împărăție unde domnește Cristos.
I. Ne închinăm și mulțumim pentru:
1. că Tatăl ceresc ne-a trimis un Mântuitor care merită cu adevărat să fie Rege pentru totdeauna (Apocalipsa 19:11, 16);
2. că Împărăția Lui nu se clatină (Evrei 12:28);
3. toți creștinii care lucrează pentru Împărăția Lui (Coloseni 4:11).
II. Mărturisim și ne pocăim pentru:
1. așteptarea noastră pasivă (Matei 22:10). Nu ne ducem la oameni să-i întâlnim acolo unde sunt ei;
2. interesul scăzut pe care îl avem față de mântuirea oamenilor (2 Petru 3:9). Dumnezeu are răbdare și este preocupat de ei.
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1. ca să vină cu adevărat Împărăția Lui;
2. lucrarea misionară;
3. noi lucrători (Matei 9:37, 38);
4. toți lucrătorii din Bisericile Domnului.
Un împărat nu poate fi separat de împărăția lui. Când spui „vie Împărăția Ta,” înseamnă să te rogi pentru ca planul lui Dumnezeu să se împlinească, iar Cristos să vină și să domnească ca Rege al regilor și Domn al domnilor. Programul și planul Lui trebuie să fie preocuparea vieților și rugăciunilor noastre. Scopul sfânt al Tatălui ceresc este să-L înalțe pe Cristos la sfârșitul istoriei, când Fiul va domni în Împărăția Lui. Când ne rugăm să vină Împărăția Lui, ne rugăm să vină stăpânirea lui Dumnezeu prin întronarea lui Cristos în inimile oamenilor și apoi peste pământ.
Domnul Isus a declarat că împărăția Lui nu este din această lume; ea este spirituală și lăuntrică, și este prezentă acum în multe inimi. În această împărăție se intră prin pocăință, credință și naștere din nou (Marcu 1:14,15; Ioan 3:1-7). În acest sens, rugându-ne să vină Împărăția Lui, ne rugăm pentru mântuirea oamenilor. Apoi, în alt sens mai deplin și final, va fi când toți copiii Domnului vor fi strămutați în veșnica împărăție unde domnește Cristos.
I. Ne închinăm și mulțumim pentru:
1. că Tatăl ceresc ne-a trimis un Mântuitor care merită cu adevărat să fie Rege pentru totdeauna (Apocalipsa 19:11, 16);
2. că Împărăția Lui nu se clatină (Evrei 12:28);
3. toți creștinii care lucrează pentru Împărăția Lui (Coloseni 4:11).
II. Mărturisim și ne pocăim pentru:
1. așteptarea noastră pasivă (Matei 22:10). Nu ne ducem la oameni să-i întâlnim acolo unde sunt ei;
2. interesul scăzut pe care îl avem față de mântuirea oamenilor (2 Petru 3:9). Dumnezeu are răbdare și este preocupat de ei.
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1. ca să vină cu adevărat Împărăția Lui;
2. lucrarea misionară;
3. noi lucrători (Matei 9:37, 38);
4. toți lucrătorii din Bisericile Domnului.
Miercuri, 7 ianuarie „Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ” – Planul lui Dumnezeu
Chemarea la rugăciune este o chemare la dragoste, supunere și ascultare. Este oportunitatea unei părtășii dulci, intime și intense a sufletului cu infinitul Creator. Credinciosul este chemat să aducă cerul pe pământ, sfințind Numele lui Dumnezeu, lăsând să vină Împărăția Lui și căutând să facă voia Lui. Viața noastră de rugăciune este adesea slabă deoarece nu ne rugăm cu credință. Adesea ne rugăm dintr-un simț al datoriei și al obligației, dar în subconștientul nostru, ne gândim că oricum Dumnezeu face ce vrea. În Luca 18, Domnul ne învață să stăruim în rugăciune.
Lipsa rugăciunii cu credință poate împiedica împlinirea voii lui Dumnezeu. În planul înțelept și plin de har al lui Dumnezeu, rugăciunea este esențială pentru împlinirea corespunzătoare a voii Lui. Când spunem „facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ,” ne rugăm:
– ca voia lui Dumnezeu să devină și voia noastră;
– ca voia lui Dumnezeu să se facă pe tot pământul, așa cum se face și în cer.
I. Ne închinăm și mulțumim pentru că:
1. în Cuvântul Lui putem găsi voia Lui.
2. voia Lui e suverană. Să spunem plini de reverență, ca Domnul în Ghetsimani: „să se facă doar voia Ta.”
II. Mărturisim și ne pocăim pentru:
1. împrejurările când am dat la o parte voia lui Dumnezeu, făcând voia noastră;
2. rugăciunile formale, fără credință.
III. Cerem și ne rugăm pentru ca:
1. să se facă voa lui Dumnezeu pe pământ;
2. să se facă voia lui Dumnezeu în Biserică;
3. să se facă voia lui Dumnezeu în familie;
4. țara noastră să aibă legi după voia lui Dumnezeu.
Joi, 8 ianuarie „Pâinea noastră cea de toate zilele” – Grija lui Dumnezeu
Este minunat să putem înțelege că Dumnezeul universului, Cel care este sfânt și atotputernic, se îngrijește de toate nevoile noastre. Dumnezeu se obligă să se îngrijească de nevoile noastre. Pâinea nu reprezintă doar mâncare, ci ea este simbolul nevoilor fizice necesare existenței noastre pe pământ. În Psalmul 37:25, Dumnezeu promite ajutor pentru cei ce se încred în El. Domnul Isus ne-a învățat să nu ne îngrijorăm de aceste lucruri (Matei 6:25-33), ci să căutăm Împărăția Lui. Uneori, Dumnezeu a dat cele necesare copiilor Săi prin mijloace miraculoase (ex. Israel în pustie, Ilie Tișbitul, înmulțirea pâinilor), însă modalitatea principală prin care se îngrijește de noi este munca, pentru care ne-a dat viață, putere, resurse și oportunități. A accepta providența lui Dumnezeu pentru ziua prezentă, fără a ne îngrijora de nevoile noastre pentru viitor, este o mărturie a mulțumirii și încrederii.
I. Ne închinăm și mulțumim pentru:
1. promisiunea că Se îngrijește de noi (Evrei 13:5);
2. darul de a lucra cu mâinile noastre și pentru capacitatea fizică și intelectuală.
II. Mărturisim și ne pocăim pentru:
1. povara pe care o purtăm adesea în noi, adică îngrijorările.
2. păcatele națiunii noastre: corupția, lăcomia, nedreptatea, indiferența față de Dumnezeu.
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1. a avea o stare de mulțumire (Evrei 13:5). Mulțumiți-vă cu ce aveți!
2. creștinii șomeri;
3. studenții creștini;
4. creștinii plecați la lucru în alte țări.
Vineri, 9 ianuarie „Ne iartă nouă greșelile noastre” – Iertarea lui Dumnezeu
Cei ce se încred în Domnul Isus au primit iertarea lui Dumnezeu. Această rugăciune este adresată credincioșilor. „Greșelile” la care referă aici sunt cele pe care le fac creștinii atunci când păcătuiesc. Cu mult mai importantă decât nevoia de pâine zilnică este nevoia de iertare. Domnul Isus pune o condiție pentru iertarea păcatelor: „precum iertăm și noi greșiților noștri.” Principiul este simplu, dar serios – dacă vom ierta, vom fi iertați. Iertarea este semnul unei inimi cu adevărat reînnoite. Trebuie să fim motivați să iertăm din pricina exemplului lui Cristos – „Fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Cristos” (Efeseni 4:32). Iertarea pe care o acordăm altora ne eliberează conștiința de vinovăție. Neiertarea este o barieră în fața iertării lui Dumnezeu. Iertarea păcatului altei persoane reprezintă cea mai înaltă virtute a omului (Prov. 19:11).
I. Ne închinăm și mulțumim pentru:
1. iertarea primită în dar prin Cristos. (Coloseni 1:14);
2. credincioșia și dreptatea lui Dumnezeu în acordarea iertării (1 Ioan 1:9).
II. Mărturisim și ne pocăim pentru că:
1. uneori suntem stăpâniți de un duh de neiertare (Matei 18);
2. greșelile noastre au produs durere multor creștini sau celor din familie.
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1. ca duhul de iertare să cârmuiască relațiile dintre copiii lui Dumnezeu.
2. familiile creștine dezbinate, sau în prag de divorț;
3. Bisericile fără lucrători.
Sâmbătă, 10 ianuarie „Nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău” – Protecția lui Dumnezeu
Sfințenia și bunătatea lui Dumnezeu nu vor permite ca El să ducă pe cineva, cu atât mai puțin pe unul dintre copiii Lui, într-un loc sau într-o situație în care ei să fie ademeniți în mod intenționat să păcătuiască. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „sunt ispitit de Dumnezeu.” El nu ispitește pe nimeni (Iacov 1:13). Când privim cu sinceritate la puterea păcatului, la slăbiciunea și la tendințele noastre păcătoase, tremurăm în fața pericolului, sau a încercării. Această cerere este un apel către Dumnezeu, ca El să vegheze peste ochii, urechile, gura, mâinile și picioarele noastre, pentru ca, indiferent unde mergem, sau ce facem, El să ne păzească de păcat. Domnul Isus s-a rugat să fim păziți de cel rău (Ioan 17:15). Duhul Sfânt ne spune că Dumnezeu nu va îngădui să fim ispitiți peste puterile noastre (1 Corinteni 10:13). Prin această cerere, „nu ne duce pe noi în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău,”mărturisim nevoia noastră de a primi protecție și ocrotire de la Dumnezeu.
I. Ne închinăm și mulțumim pentru:
1. ocrotirea asigurată (1 Petru 1:5);
2. că El este în control (1 Corinteni 10:13).
II. Mărturisim și ne pocăim pentru:
1. că atunci când ascultăm de firea noastră, ne îndreptăm spre ispite și ieșim din sfera ascultării de Domnul;
2. slăbiciunea noastră pentru anumite păcate;
3. că ne-am lăsat duși în ispite de anumiți oameni.
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1. copiii, elevii, studenții și tinerii creștini care sunt supuși ispitelor;
2. ca Biserica să fie păzită de cel rău, de învățători falși și de lupi răpitori;
3. bolnavi.
Joi 25 decembrie, ora 10.00 – 12.00, lansare de carte la Biserica Baptistă Speranţa Vişeu de Sus.
Poezii – Vegherea înţelepţilor – Teodor Groza
Toată slava si mulţumirea lui Dumnezeu!
1 Tesaloniceni 5:18
Efeseni 6:18-19
Efeseni 5:14-16
1 Corinteni 9:23
Text: Geneza 47
LECȚIILE GOSENULUI (Geneza 47)
A trecut încă un an, an marcat pentru fiecare dintre noi cu experiențe pe care le considerăm bune sau rele. Este în natura omenească această tendință de a suprima amintirea experiențelor dureroase din trecut și a reține doar pe cele pozitive. Dacă Dumnezeu ne-a dat puțin răgaz în viața noastră, este bine să folosim timpul acesta pentru reflecție. Vorba lui Socrate, <O viață neexaminată nu este vrednică să fie trăită>. Vom găsi ajutor în reflecția noastră privind la familia lui Iacov; o familie zbuciumată, amenințată din interior de intrigi și certuri, din exterior de dușmani puternici, și apoi de o foamete cruntă.
Această familie ajunge în sfârșit în Gosen – locul binecuvântărilor materiale și spirituale. Familia se bucură de o unitate fără egal în istoria ei, rănile vechi au început să se vindece, totul era ca în paradis, era parcă prea frumos să fie adevărat. Pericolul mare pentru Iacov și familia lui era să uite drumul care i-a condus în Gosen, să uite lecțiile care trebuie să le învețe din aceste experiențe în umblarea cu Dumnezeu. Auzim deseori citatul, <Cine nu învață din greșelile istoriei este condamnat să le repete.> Dumnezeu a dat liniște familiei lui Iacov, un timp bun pentru o privire retrospectivă.
Momentele de liniște, pace, sunt momente bune pentru reflecție. Mesajul care doresc să-l împărtășesc cititorilor se intitulează: ,,Lecțiile Gosenului.” Nu te-ndoi de intențiile bune ale lui Dumnezeu, chiar dacă drumul pe care treci este uneori dificil. Puneți-vă în situația lui Iacov – ce intenții bune poate avea Dumnezeu atunci când trăiesc cu durerea despărțirii de un copil drag? Puneți-vă în situația lui Iosif – ce intenții bune poate avea Dumnezeu lăsându-mă victimă urii fraților mei, victimă soției lui Potifar, și irosindu-mi cei mai buni ani ai vieții în închisoare? Puneți-vă în situația fraților lui Iosif – ce intenții bune poate avea Dumnezeu cu noi după ce am căzut atât de adânc în păcatul nostru?
Acestea sunt întrebări legitime, care nu mai sunt apăsătoare în Gosen. De ce a trebuit Iacov să-l piardă pentru o vreme pe Iosif? Tocmai ca Iosif să devină salvatorul familiei lui. De ce a trebuit să-l piardă în condiții atât de dureroase? Pentru că Dumnezeu a vrut să schimbe inima rea a copiilor lui. De ce a trecut Dumnezeu pe frații lui Iosif prin experiențe șocante? Pentru că a vrut să-i ierte, să-i reabiliteze. Dumnezeu ne lasă să știm care sunt intențiile Lui pentru noi când spune prin gura proorocului Ieremia: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. Voi Mă veți chema, și veți pleca; Mă vețiruga și vă voi asculta. Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:11-13)
Nu-ți închide inima față de Dumnezeu, chiar dacă experiențele dureroase din trecut te urmăresc. Caută-L din toată inima și nu te îndoi de intențiile Lui bune cu privire la tine. Ai răbdare și așteaptă în tăcere răspunsul Domnului. Dumnezeu face o diferență clară între copiii Lui și lume. Aceasta este a doua lecție care trebuia s-o învețe Iacov și familia lui în Gosen. În textul nostru ni se prezintă un contrast clar între Gosen și restul lumii (Egipt, Canaan). Lucrul acesta este evident citind vv. 12-13 „Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi, și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor. Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte mare; țara Egiptului și țara Canaanului tânjeau din pricina foametei.”
Aparent, nu este nici o diferență între copiii lui Dumnezeu și lume, dar diferența se vede clar în vreme de criză. Dar diferența aceasta se vede la un nivel mult mai adânc, nivelul spiritual. Copiii lui Dumnezeu umblă în lumină, lumea bâjbâie în întunerec. Copiii lui Dumnezeu au nădejde, cei din lume sunt fără nici o nădejde. Copiii lui Dumnezeu sunt ocrotiți, cei din lume sunt victimele celui rău. Copiii lui Dumnezeu au semnul divin pe frunte, ceilalți n-au nici un semn de protecție. Oricât de frumos ar fi Gosenul, copiii lui Dumnezeu trebuie să aibă inima alipită de Canaan. Iacov trăiește a doua tinerețe. El recunoaște în fața lui Faraon că zilele lui au fost rele. Dar acum el are parte de 17 ani de vis. Imaginați-vă să nu ai griji materiale, familia să-ți fie bine, în unitate, etc. Ce să-ți dorești mai mult? Şi totuși, Iacov vrea să fie înmormântat în Canaan. De ce? Canaanul este țara promisă, nu Gosenul. Ştim că experiența fericită în Gosen nu a fost de lungă durată. Gosenul nu a fost locul fericirii permanente.
Aceasta îmi aduce aminte de povestea rabinului Hofetz Chaim, care a trăit în Polonia în secolul XIX. Un autor anonim a relatat despre vizita unui turist american la casa rabinului, care a fost tare contrariat de condițiile lui de viață, într-o camera simplă, plină cu cărți, cu o bancă și o masă. Turistul a întrebat, <Rabi, unde îți este mobila?> <Unde este mobila ta?> a răspuns rabinul. <A mea?> a întrebat nedumerit americanul. <Eu sunt doar un vizitator aici. Sunt un călător în trecere prin locul acesta.> <Şi eu, la fel,> a răspuns Hofetz Chaim.
Oricât de bine ar fi în America, sau oriunde în lume, nu trebuie să ne legăm inima de Gosenul Egiptului. Să nu uităm că suntem doar călători aici, destinația noastră este cerul. De aceea să ne legăm inima de Canaanul ceresc. Ce a vrut Dumnezeu să te învețe anul trecut? Ce experiențe ai avut cu Dumnezeu? Consideri că numai experiențele bune sunt demne de aducere aminte? Dumnezeu nu irosește nici o experiență prin care ne trece, și cred că toate ne sunt date cu un scop. Fă-ți puțin timp să reflectezi, să mulțumești lui Dumnezeu, și să-ți refocalizezi atenția spre lucrurile de sus care sunt veșnice.
Liviu Țiplea
Text: Psalmul 41:1-3, Mica 6:8, Deuteronom 15:7, 8
Verset de aur: Ps 41:1 – „Ferice de cel ce îngrijeşte de cel sărac! Căci în ziua nenorocirii Domnul îl izbăveşte;”
Ideea centrală: Dumnezeu așteaptă ca fiecare credincios și fiecare biserică să se mobilizeze în ajutorarea săracilor. Fiecare stare de sărăcie are cauzele ei, deci, ajutorul oferit trebuie să țină cont de acestea.
EXPLICAŢII CONTEXTUALE ȘI EXEGETICE:
Când ne uităm la lumea în care trăim putem spune că sărăcia poate fi întâlnită atât ca o problemă individiuală cât și ca o problemă socială. Sărăcia, ca problemă socială este o rană cu rădăcini adânci care afectează fiecare aspect al vieții. Pe langă menținerea unui nivel scăzut de venituri printre membrii unei comunități, sărăcia inlcude limitarea accesului la servicii ca: educația, sănătatea, luarea deciziilor precum și lipsa facilităților comune ca: apa, drumurile, transportul și comunicațiile. Mai mult, “spiritul sărăciei” permite membrilor aceleiași comunități să creadă și să trăiască sentimente ca: disperarea, lipsa de speranță, apatia și timiditatea. Sărăcia, la fel ca și factorii care contribuie la apariția și menținerea ei, reprezintă o problemă și de aceea trebuie căutate soluții.
Câteva cauze posibile.
Soluțiile pentru rezolvarea sărăciei trebuie oferite și funcție de cauzele sărăciei de aceea amintesc aici câteva posibile cauze:
-Moștenirea sărăciei. Unii sunt săraci pentru că s-au născut în familii, zone sau țări sărace. Dacă ne uităm doar la istoria contemporană putem spune că sistemul comunist și capitalist a produs multă sărăcie.
-Ignoranța. Unii din cei care s-au născut în sărăcie nu știu cum să depășească această condiție.
-Boala. Datorită bolii mulți oameni nu pot munci și, de aici, intervine sărăcia.
-Lenea. Viața și Biblia ne arată că omul leneș are toate șansele să ajungă sărac.
Câteva posibile soluții
Scriptura are un mesaj clar cu privire la modul în care trebuie să se raporteze creștinii la eliminarea sărăciei. N. T. ne arată că lucrarea de vestire a evangheliei este însoțită de lucrarea de ajutorare, o activitate care include purtarea de grijă pt. săraci în Numele Domnului.
Cu toate că, în N. T., în principal suntem învățați să-i ajutăm d.p.d.v. material pe frații și surorile din biserică, ni se spune că este drept și bine să-i ajutăm și pe cei necredincioși chiar dacă aceștia nu răspund cu mulțumire acceptând mesajul Evangheliei.
Domnul Isus spunea despre Dumnezeu Tatăl că „El este bun şi cu cei nemulţumitori şi cu cei răi. Fiţi, dar, milostivi cum şi Tatăl vostru este milostiv.” (Lc. 6:35, 36) Lucrul acesta ar trebui să ne încurajeze să facem fapte de bunătate. Astfel, ajutorarea celor săraci este o modalitate prin care biserica își poate suplimenta lucrarea evanghelică față de lume și poate exemplifica Evanghelia pe care o trăiește și mărturisește.
Trebuie să știm că slujirea persoanelor aflate în dificultate este și un mijloc al harului prin care Dumnezeu ne oferă mai mult har ca să slujim. Însuși Duhul Sfânt folosește acest mijloc ca să-i binecuvânteze pe credincioșii din biserică.
În Biserică, slujirea aceasta presupune dăruirea cu scopul de a ajuta material pe frate sau pe soră.
Iacov îi mustra pe cei din biserică și le spunea: „Dacă un frate sau o soră sunt goi şi lipsiţi de hrana de toate zilele, şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?” (Iac. 2:15, 16) Ap. Ioan ne avertizează astfel: „Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea că El Şi-a dat viaţa pentru noi; şi noi deci trebuie să ne dăm viaţa pentru fraţi. Dar cine are bogăţiile lumii acesteia, şi vede pe fratele său în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum rămâne în el dragostea de Dumnezeu? ( 1 In. 3:16, 17). De aceea, Biserica Primară a dat cu mână largă pt. nevoile credincioșilor săraci, astfel că între ei nu era „nici unul care să ducă lipsă” (Fapte 4:34). Ap. Pavel își aduce aminte de faptul că conducătorii Bisericii din Ierusalim „Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, şi chiar aşa am şi căutat să fac.” (Gal. 2:10) În V.T. Dumnezeu poruncea poporului Israel: „la tine să nu fie niciun sărac, căci Domnul te va binecuvânta în ţara pe care ţi-o va da de moştenire Domnul Dumnezeul tău” (Deut. 15:4)
Sigur că mesajul Scripturii ține cont de diferitele cauze ale sărăciei și arată că:
- Pentru leneș soluția este să muncească. „Până când vei sta culcat, leneşule? Când te vei scula din somnul tău?” (Prov. 6.9); iar în 2 Tes. 3:10 porunca este „Cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce.”
- Pentru cei ignoranți soluția este să învețe. (Prov. 13:18)„Sărăcia şi ruşinea sunt partea celui ce leapădă certarea, dar cel ce ia seama la mustrare este pus în cinste.” Există o vorbă înțeleaptă care spune: Dacă îi dai unui om un pește i-ai asigurat hrana pentru o zi, dacă îl înveți să pescuiască i-ai asigurat hrana pentru o viață. Pe lângă aceasta, dacă îl înveți să-și vândă peștele ai creat o economie.
- Pentru cei bolnavi și cei care sunt săraci datorită împrejurărilor în care trăiesc, Scriptura îi învață pe creștini să fie plini de compasiune și să își arate iubirea față de ei ajutându-i cu hrană, haine, locuință.
Așteptarea lui Dumnezeu de la poporul Israel era ca să poarte de grijă săracilor. Din moment ce Dumnezeu este milos, El așteaptă ca și poporul Său să fie plin de compasiune.
APLICAȚII / CONSIDERENTE MISIOLOGICE:
Prima dată trebuie să ne gândim la ceea ce a spus Domnul Isus: „căci pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi şi le puteţi face bine oricând voiţi…” (Mc. 14). Apoi, Iacov menționează că în lucrarea misionară biserica trebuie să fie foarte practică. Să nu se limiteze doar la vorbe, ci să-și arate dragostea ajutând săracii. Cum ne implicăm în mod practic?
- În primul rând, fiecare biserică trebuie să se îngrijească de săracii din rândurile ei.
- Bisericile trebuie să sprijine misionarii care lucrează în comunități mai sărace
- Credincioșii trebuie învățați să fie darnici, dăruind în mod regulat cel putin 10% din venitul lor
- Bisericile trebuie să se implice în comunitate pentru a-i ajuta pe cei săraci.
adaptare după Romică Iuga
Urmăriți această prezentare: HALLOWEEN PAGAN
BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS 