Text: Psalmul 25
„Pentru Numele Tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea, căci mare este!” (Psalmul 25:11)
În anul 1986, soldații din Nicaragua au doborât un avion ce transporta arme pentru forțele antiguvernamentale. Unul din mitraliorii avionului militar a supraviețuit sărind cu parașuta, a fost prins și închis. Când a fost judecat de către tribunalul revoluționar, învinuit că aproviziona forțele antiguvernamentale rebele, nu era nicio îndoială asupra vinovăției sale. Fusese prins asupra faptului. Drept rezultat, mercenarul capturat nu a avut altă alternativă decât să apeleze la mila tribunalului. De dragul reputației guvernului și în interesul stabilității naționale, pledoaria sa a fost onorată și a fost lăsat liber – nu ca un act al justiției ci ca un act al milei.
Autorul Psalmului 25 s-a văzut fără apărare atunci când a fost confruntat cu faptele lui rele (versetele 7, 11, 18). Drept rezultat, nu a fost nevoie de un avocat pentru a-și disputa nevinovăția. Ceea ce avea el nevoie era mila pentru păcate grave ca adulter, crimă premeditată și tăinuire. David a primit iertarea. A găsit-o deoarece a cerut-o de la Dumnezeu, care a avut motivele Lui să fie milos (versetele 7, 11).
Și noi stăm vinovați în fața lui Dumnezeu. Poate că nu am făcut păcatele groaznice pe care le-a făcut David, dar suntem totuși vinovați. Avem nevoie de iertarea lui Dumnezeu, dacă dorim să avem bucuria părtășiei cu El.
Doamne, ajută-ne să fim înțelepți ca David. Ajută-ne să nu ne scuzăm niciodată ci să căutăm mila Ta.
Eu zic: „Doamne, ai milă de mine! Vindecă-mi sufletul! Căci am păcătuit împotriva Ta.” (Psalmul 41:4)
Pentru c-am ales calea păcatului mereu,
Ne este sufletul și inima amară.
Dar de-am striga umili spre Dumnezeu
Ne-ar da din pacea Sa interioară.
(Dennis De Haan)
Vinovăția este o povară pe care Dumnezeu n-a intenționat niciodată s-o poarte copiii Săi.
Mart de Haan
BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS 