Introducere
“Ori te căsătorești, ori nu te căsătorești, tot o să-ți pară rău!” La această concluzie a lui Socrate au ajuns mulți, dar ecoul glasurilor lor nu se armonizează prea bine cu mesajul și experiența creștină. Socrate nu l-a cunoscut pe Domnul Isus Christos. El a experimentat numai dimensiunea omenească a experienței vieții, a meditat asupra ei și a scos la suprafață adevăruri de necontestat.
Separată de comuniunea cu Dumnezeu, experiența umană este dureroasă și, în general, absurdă. Prin cartea de față vă punem înainte o alternativă creștină a vieții de familie. Omul nu poate trăi numai cu regrete. Suntem făcuți să bem din “apele vii” ale înțelepciunii Cuvântului lui Dumnezeu și să ajungem să experimentăm viața “din belșug” (Isaia 55 și Ieremia 2:13).
Experiența creștină presupune întâlnirea, împăcarea și întovărășirea cu Christos. Ca și cei de la nunta din Cana Galileii, mulți L-au primit pe Domnul în casa lor și au primit prin El rezolvarea problemelor lor. Trăim în vecinătatea unor căsnicii fără Dumnezeu. Multe dintre ele sunt ucise sau muribunde. Invitat în astfel de familii, Domnul Isus se apucă imediat de lucru și, “piatră cu piatră”, reclădește căsnicia, care devenise între timp “căznicie”, așezând-o pe temelii sfinte de sinceritate, stimă și iubire reciprocă.
“Când nu reușești altfel, consultă instrucțiunile de folosire”, spune o glumă occidentală. Este timpul să ne întoarcem la Biblie și la o viață de ascultare. Scriptura este o carte pe care Creatorul a pus-o la dispoziția creaturii, pentru ca aceasta să afle “cine” este, “cum” este și “pentru ce există”. Nu există nici o altă carte care să ne poată da aceste informații.
Ne-am străduit să așezăm informațiile biblice, pentru viața de familie, în capitole care să ne călăuzească spre o mai bună cunoaștere a voii lui Dumnezeu pentru familiile noastre. Atitudinea lui Dumnezeu față de o țară este determinată și de calitatea relațiilor vieții de familie. În organismul social, familia este celula cea mică de sănătatea căreia depinde întreaga viață a trupului.
Dedicăm această carte tuturor familiilor de români care năzuiesc spre mai bine și spre mai sfânt.
De obicei, lucrurile elementare le învățăm în primii ani de viață. Există însă o altfel de creștere, pe care nu o începem decât atunci când ne întoarcem la Domnul, când ne naștem “din nou” și când începem să existăm pentru cer. Perspectiva veșniciei modifică profund toate trăirile umane și ne aduce în viață o scară de valori cu totul deosebite de valorile lumii.
În acest “ghid creștin” vom zăbovi puțin asupra unor astfel de “învățături începătoare”, pe care trebuie să ni le însușim când devenim “cetățeni” ai Împărăției lui Dumnezeu.
Vă invităm să parcurgem împreună o serie de principii creștine care dau farmec vieții noastre de fiecare zi. Nimeni nu trebuie să confunde aceste principii cu un cod de legi. Principiile sunt doar un îndemn spre o realitate la care avem dreptul să aspirăm. Rămâne la latitudinea fiecăruia dintre noi să aplice sau nu în viața lui principiile viețuirii creștine. Opțiunile noastre personale nu modifică în nici un fel etica și valorile lui Dumnezeu, dar determină întotdeauna accesul sau lipsa noastră de acces la fericire. Dumnezeu nu ne dă niște regulamente, ci dorește să zidească în noi un caracter, iar aceasta se realizează întotdeauna în șuvoiul turbulent al vieții, printre lovituri și binecuvântări.
Parafrazând titlul unui film, “Privește înapoi cu mânie”, inaugurăm itinerarul nostru cu îndemnul: “Privește înainte cu nădejde”, anticipând cu bucurie ziua de mâine. Dumnezeu este deja acolo!

Obligația de a fi fericit
“Bucurați-vă întotdeauna în Domnul, iarăși zic: Bucurați-vă!” – Filip. 4:4.
Fericirea nu este opțională, ci un climat obligatoriu pe care trebuie să-l întreținem în familiile noastre. Bucuria va fi întronată ca o “regină a căminului”, doar în clipa în care și soțul și soția vor înțelege că Dumnezeu îi vrea fericiți. Avem suficiente motive ca să fim fericiți. Iată numai cinci dintre ele:
Pentru că Dumnezeu ne-a poruncit aceasta:
“Bucurați-vă întotdeauna în Domnul” – 1 Tes. 5:16
Bucuria nu este opțională, ci rezultatul ascultării de o poruncă a Domnului!
A tolera, a întreține tristețea și a o răspândi în jur înseamnă a te împotrivi conștient lui Dumnezeu și a-L întrista pe Duhul Sfânt, care este numit: “Duhul bucuriei” (Rom. 14:17). Cel ce se complace într-o stare sufletească tulbure este departe de a face voia lui Dumnezeu!
Pentru că Dumnezeu ne-a pus la dispoziție suficiente resurse
Dumnezeu nu ne pretinde să facem ceea ce nu putem. Fericirea pe care ne-a poruncit-o este posibilă datorită climatului de binecuvântări în care ne întreține: “Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belșug, ca să ne bucurăm de ele” (1 Tim. 6:17). Aici nu este vorba numai de binecuvântările materiale, ci și de climatul spiritual, în care Duhul lui Dumnezeu rodește în noi o stare înaltă de fericire: “Roada Duhului dimpotrivă este dragostea, bucuria, …” (Gal. 5:22).
Pentru noi înșine, pentru sănătatea sufletului și a trupului nostru.
Se spune că optimiștii se vindecă mai repede. Și este adevărat! Medicii și psihologii au observat că un spirit optimist este un ajutor neprețuit pentru vindecarea bolilor. În anumite cazuri, doctorii prescriu chiar anumite medicamente care îi smulg pe pacienți din stări depresive și-i ajută să întrețină un tonus sufletesc pozitiv. Biblia spune: “Bucuria Domnului va fi tăria voastră!” (Neemia 8:10).
Pentru cei din jurul nostru.
Lumea celor din jurul nostru începe de la “omul de lângă noi”, de la tovarășul nostru de viață. Apoi vin la rând copiii pe care-i creștem. Gândiți-vă și dumneavoastră: Este plăcut să ai de-a face în fiecare dimineață cu unul care este mereu trist și veșnic nemulțumit? Cu siguranță că nu!
Priviți în jur și veți vedea că lumea se adună mai ales în jurul celor veseli și “plini de viață”. Faceți din bucuria dumneavoastră un mesaj optimist pentru cei din jur.
Pentru slava Domnului și spre mântuirea celor încă pierduți.
Un creștin trist este o proastă reclamă pentru mântuire. Mulți psihiatri râd pe ascuns de clienții creștini, care, deși și-au lipit pe bordul mașinii: “Isus este izvorul fericirii”, suferă ei înșiși de depresiune nervoasă. Un creștin trist este o proastă mărturie despre felul în care-Și îngrijește Dumnezeu copiii.
Cu siguranță, există și lacrimi justificate. Chiar și Domnul Isus a plâns, când s-a apropiat de Ierusalim și când a ajuns la mormântul lui Lazăr. Un pasaj din Noul Testament ne îndeamnă să plângem “cu cei ce plâng”. Acestea sunt tristeți inerente vieții. Dumnezeu nu ne-a rânduit să fim un fel de clovni ai vieții, cu un zâmbet etern atârnat pe buze. Noi ne pronunțăm însă aici împotriva tristeții ca stare predominantă în existența noastră de fiecare zi, împotriva stărilor de mânie, a revoltei necontrolate și a suferinței care refuză să se lase consolată. Un creștin sincer știe când suferă “după voia Domnului” și când suferă pentru că este ispitit și biruit de păcatul cârtirii.
Vreți să fiți fericiți ? Atunci ascultați de câteva sfaturi elementare:
1. Încredințează-ți Domnului poverile și descarcă-te în rugăciune.
Refuză să te lași strivit de încercări, fie ele boli sau necazuri, nedreptăți strigătoare la cer, un climat lipsit de înțelegere, un eșec surprinzător sau o vorbă aruncată în batjocoră. Dă-I lui Dumnezeu necazurile tale. Lasă-L să se implice în viața ta. Nu uita ce ți s-a promis: “Am fost trimis (Isus Christos) ca să dau o haină de laudă în locul unui duh mâhnit” (Isaia 61:3). Slăvit să fie Domnul!
2. Concentrează-te asupra prezentului.
Fii conștient că trebuie să fii fericit “acum și aici”. Un proverb înțelept spune că: “Nu putem schimba trecutul, dar ne putem nenoroci prezentul îngrijorându-ne exagerat pentru viitor”. Nu zice: “Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?” Căci nu din înțelepciune întrebi așa – Ecles. 7:10 Nu spune: “Unde sunt zilele de altădată”, căci Biblia îi numește pe astfel de oameni “neînțelepți” (Ecles. 7:10). Nu da nici frâu liber imaginației, căreia îi place să dramatizeze amenințător viitorul.
Un încăpățânat al îngrijorării protesta rostind ironic: “Nu-mi spuneți că îngrijorarea nu ajută la nimic! Majoritatea lucrurilor de care m-am îngrijorat în viață nu mi s-au întâmplat niciodată! Vedeți că ajută!” Învață să te bucuri de fiecare clipă a existenței, iar dacă soarele strălucește în Februarie, nu-ți alunga bucuria spunând: “Da, dar iarna nu a trecut încă. O să vedeți că va ninge de Paști!”
Învață să te bucuri de lucrurile mărunte. Un om scos, după o muncă de șase ore, de sub dărâmăturile produse de cutremur a rostit bucuros de pe targa improvizată: “Ce frumos se vede cerul albastru!” Caută motive de bucurie și mulțumire în toate lucrurile din jur. Mulțumește-I lui Dumnezeu pentru soare, pentru flori, pentru sănătate, pentru un cadou de curând primit și … pentru atâtea altele.
Nu purta astăzi – adăugând-o la cea de azi – povara zilei de mâine. Nimănui nu i s-a dat să trăiască două zile dintr-o dată. „Ajunge zilei necazul ei” (Mat. 6:34). Ziua de mâine se va îngriji de ea însăși.
3. Aruncați peste bord lucrurile care aduc tristețea.
Nu faceți nici o concesie. Declarați un război sfânt împotriva insultelor, a criticilor ascuțite, a ironiilor usturătoare care produc durere. Când te ispitește răutatea, cântă! Împrietenește-te cu muzica. Așa făcea împăratul Saul și cântările tânărului David îi redau liniștea și echilibrul sufletesc. Preocupați-vă să găsiți ceva care să facă plăcere celor din jur. Faceți complimente și nu fiți zgârciți la capitolul laude. Preocupă-te să-i faci pe ceilalți fericiți și vei constata că ai găsit și tu însuți fericirea.
4. Învăță să iei partea bună din tot ceea ce ți se întâmplă.
Un tablou este făcut din lumini și din umbre, dar umbrele există acolo doar pentru a scoate mai bine în relief părțile luminate. De ce să ne agățăm mereu de ceea ce este sumbru și mohorât? De ce să nu căutăm fața plăcută a lucrurilor? De ce să nu luăm ceea ce ne este de folos pentru creșterea noastră spirituală? Dacă plouă afară, nu regreta că nu poți merge la plimbare, ci gândește-te că ți s-a dat o ocazie nemaipomenită să citești o carte bună, să-ți pui rânduială în dulapuri sau să-ți vizitezi un prieten.
5. Învață să zâmbești … și-ți va lăsa gura apă !
Medicina ne spune că, atunci când zâmbim, glandele salivare sunt mai active, mărturisind prin aceasta că un nou influx vital a inundat întregul organism.
Mânia este, prin contrast, o frânare a vieții. De aceea ni se “usucă gura” când ne înfuriem. Ți-a spart copilul, din neatenție, o farfurie? Nu fă din asta o tragedie, ci zâmbește îngăduitor. Vei evita astfel un sfert de oră de agonie. Oferă celor din jur partea frumoasă a caracterului tău. Zâmbește și răspândește în jur optimism și seninătate. Ceilalți se vor destinde și-ți vor fi recunoscători, dar cel mai câștigat dintre ei toți vei fi … tu însuți!
preluat din revista Luminătorul nr. 9-10/2004