Mijloacele harului (II) – Studiul Scripturii | BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS

Text: Neemia 8:1-8,13-18; Iacov 1:22-25; Ioan 5:39
Mijloacele harului sunt acele activități din cadrul părtășiei bisericii pe care Dumnezeu le folosește ca să dea mai mult har creștinilor. Unul dintre mijloacele harului, alături de botez, Cina Domnului părtășia bisericii sau rugăciune este studiul Scripturii. De ce este nevoie să studiem și să cunoaștem Sfânta Scriptură sau Biblia?
I.              PENTRU CUNOAȘTEREA EVANGHELIEI
Apostolul Pavel subliniază lucrul acesta în Romani 10:13-17. De fapt, apostolul Pavel ne spune cam așa:
+ pentru a putea fi mântuit, omul trebuie să cheme Numele Domnului;
+ oamenii pot chema Numele Domnului Isus numai dacă se încred în El (ca Mântuitor și ca Unul care răspunde celor care-L cheamă);
+ oamenii nu pot crede în Cristos dacă n-au auzit de El;
+ oamenii nu pot auzi despre Cristos dacă nu există un propovăduitor;
+ o concluzie: credința mântuitoare vine prin auzirea mesajului Evangheliei și auzirea vine prin propovăduirea lui Cristos. Așadar, fără auzirea predicării lui Cristos nimeni nu poate fi mântuit.
Omul, fie că citește de unul singur mesajul Evangheliei în Biblie, fie că-l aude de la o altă persoană, omul are nevoie de acest mesaj. Chiar și credincioșii care au cunoscut mântuirea în vechiul legământ au avut nevoie de acest mesaj, punându-și încrederea în cuvintele lui Dumnezeu care promiteau că va veni un Mântuitor, adică Mesia. Singura temelie suficient de bună pe care se poate bizui credința este Cuvântul lui Dumnezeu, fie vorbit, fie scris. Chiar de la începutul Bibliei avem dovezi ale existenței cuvintelor lui Dumnezeu care promiteau o mântuire viitoare, cuvinte care au fost crezute de oamenii chemați la Sine. În concluzie, se pare că nu există nicio posibilitate de a ajunge la credința mântuitoare fără să cunoaștem în mod precis cuvintele promisiunii lui Dumnezeu. De ce este nevoie să studiem și să cunoaștem Sf. Scriptură sau Biblia?
II.            PENTRU MENȚINEREA VIEȚII SPIRITUALE
În discuția pe care o are cu diavolul, din Matei 4:4, Domnul Isus spune, citând din Deuteronom 8:3 „Omul nu trăieşte numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu.” De fapt, Domnul ne spune că viața noastră spirituală este menținută printr-o hrănire zilnică din Sfânta Scriptură, după cum viața noastră fizică este menținută prin hrană. Neglijarea citirii regulate a Bibliei este dăunătoare sănătății sufletelor noastre, după cum neglijarea hranei regulate este dăunătoare trupurilor noastre.
În Vechiul Testament, Moise vorbește Israelului despre importanța cuvintelor lui Dumnezeu pentru viețile lor. Deuteronom 32:46, 47: „Puneţi-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciţi copiilor voştri, ca să păzească şi să împlinească toate cuvintele Legii acesteia. Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viaţa voastră, şi prin aceasta vă veţi lungi zilele în ţara pe care o veţi lua în stăpânire, după ce veţi trece Iordanul.”
În Noul Testament, Petru îi încurajează pe creștinii cărora le scrie: ,,şi, ca nişte prunci născuţi de curând, să doriţi laptele duhovnicesc şi curat, pentru ca prin el să creşteţi spre mântuire” (1 Petru 2:2). Așadar Sf. Scriptură este necesară pt. menținerea și pt. creșterea vieții spirituale a creștinului.
III.           PENTRU A CUNOAȘTE VOIA LUI DUMNEZEU
Biblia ne arată că toți oamenii au o oarecare cunoaștere a voii lui Dumnezeu în conștiința lor. Numai că această cunoaștere este de multe ori neclară și dacă nu ar exista Cuvântul lui Dumnezeu în forma scrisă, nu am putea cunoaște cu certitudine voia lui Dumnezeu. Sf. Scriptură ne arată voia lui Dumnezeu într-o lume căzută, unde păcatul bruiază percepția noastră despre bine și rău și ne face să luăm hotărâri greșite.
Încă din Vechiul Testament găsim versete care ne descoperă suficient pentru a cunoaște voia lui Dumnezeu. Moise spune în Deuteronom 29:29: ,,Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru, iar lucrurile descoperite sunt ale noastre şi ale copiilor noştri, pe vecie, ca să împlinim toate cuvintele Legii acesteia.”
Așa ca și în vechime, lucrurile nu s-au schimbat astăzi:
+ Dumnezeu Și-a descoperit voia Sa față de noi ca să putem asculta de poruncile Lui;
+ Omul fericit este același care nu urmează voia celor răi ci își găsește plăcere în poruncile Lui și meditează la ele zi și noapte (Psalmul 1).
Așadar, dacă vrem să cunoaștem cu adevărat voia lui Dumnezeu, trebuie să studiem cu sârguință Sfânta Scriptură.

IV. IMPORTANŢA STUDIULUI REGULAT ŞI SISTEMATIC AL BIBLIEI

Citirea „cu luare aminte”, cu smerenie, precum şi studierea regulată (zilnică), sitematică (pe cărţi, capitole, teme, etc), are efecte benefice pentru viața noastră de credință:
1. Duce la credinţa mântuitoare (Rom.10:17 – ,,Astfel, credinţa vine în urma auzirii; iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos.”);
2. Determină frica de Domnul şi începutul înţelepciunii (Prov. 15:33 – ,,Frica de Domnul este scoala intelepciunii, si smerenia merge inaintea slavei.”; 2 Timotei 3);
3. Ajutor în faţa ispitei (Ps.119:11 – ,,Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”, Mat. 4:10 – „Pleacă, Satano”, i-a răspuns Isus. „Căci este scris: „Domnului Dumnezeului tău să te închini şi numai Lui să-I slujeşti.”);
4. Dă călăuzire în diferite împrejurări ale vieţii – Cuvântul este o „candelă”pentru picioarele noastre, o „lumină” pe cărarea vieții (Ps.119:105).
6. Prezintă modele (exemple pozitive-negative) de la care învăţăm (1 Corinteni 10:6-13);
7. Redă speranţa, curajul şi încrederea celor deznădăjduiţi (Rom.15:4 – ,,Şi tot ce a fost scris mai înainte a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.”) David spune în Ps. 40:1-4 ,,Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele. M-a scos din groapa pieirii, din fundul mocirlei; mi-a pus picioarele pe stâncă şi mi-a întărit paşii. Mi-a pus în gură o cântare nouă, o laudă pentru Dumnezeul nostru. Mulţi au văzut lucrul acesta, s-au temut, şi s-au încrezut în Domnul. Ferice de omul care îşi pune încrederea în Domnul şi care nu se îndreaptă spre cei trufaşi şi mincinoşi!” iar autorul Psalmului 91 spune așa de frumos ,,Cel ce stă sub ocrotirea Celui Preaînalt şi se odihneşte la umbra Celui atotputernic, zice despre Domnul: „El este locul meu de scăpare şi cetăţuia mea, Dumnezeul meu în care mă încred!”