Studiu din Epistola lui Iuda

Iuda 7; Genesa 19:12-29 (Matei 13:41-42)

Ne propunem:

Să descoperim cauza pentru care a pedepsit Dumnezeu cetăţile Sodoma şi Gomora;
modul în care a fost împlinită această pedeapsă, precum şi …
condiţiile în care Lot şi fiicele sale au beneficiat de salvarea Domnului.

Iuda ne prezintă al 3-lea caz de apostazie din V. T. şi arată urmările necredinţei. Este vorba de cazul cetăţilor Sodoma şi Gomora. Iuda a arătat că locuitorii acestor cetăţi sunt o mărturie (v. 7) privitor la modul în care Dumnezeu condamnă şi pedepseşte păcatul.

Dar ce este un apostat? Un apostat este cel care se pretinde a fi un credincios adevărat, dar care nu a experimentat niciodată naşterea din nou. El poate fi botezat şi poate participa la părtăşia bisericii locale. Numai că vine o vreme când va renunţa de bună voie la credinţa creştină şi cu răutate se va lepăda de Mântuitorul său. Va tăgădui Dumnezeirea lui Cristos, lucrarea Lui de răscumpărare şi încet, încet şi celelalte învăţături ale credinţei creştine. Va respinge de bună voie singura cale de mântuire şi în final va ajunge un împietrit.

Scopul urmărit de Iuda este de a-i demasca pe aceşti trădători şi de a descrie pierzarea de care vor avea parte în final.

În primul rând ne uităm la:

1. Cauza pentru care a pedepsit Dumnezeu cetăţile Sodoma şi Gomora

Pedeapsa trimisă de Dumnezeu asupra cetăţilor Sodoma şi Gomora a fost îndreptăţită deoarece atât locuitorii acestor cetăţi cât şi Lot şi cei din casa lui au ajuns vrednici de pedeapsă. Locuitorii acestor cetăţi au ajuns la o adâncă decădere moral-spirituală deoarece practicau cel mai urâcios păcat, homosexualitatea sau sodomia, aspru condamnat de Dumnezeu. (Lev. 20:13 – ,,Dacă un om se culcă cu un om cum se culcă cineva cu o femeie, amândoi au făcut un lucru scârbos; să fie pedepsiţi cu moartea, sângele lor să cadă asupra lor.”).

Acest păcat ajunsese:

stare generalizată (era practicat atât de tineri cât şi de vârstnici – Gen. 19:4, 11)
era practicat în mod public (Gen. 19:4-11) şi
devenise un mod de viaţă (pentru oamenii din Sodoma, acest păcat ajunsese emblema şi mândria cetăţii).

Ispita Sodomei l-a afectat însă şi pe Lot şi pe cei din casa lui. Lot a ajuns în Sodoma fiindcă:

a fost atras de această cetate (probabil că această dorinţă s-a născut în el în perioada cât a fost în Egipt împreună cu Avraam)
a ales Sodoma (a fost atras de C. Iordanului care oferea mari oportunităţi de câştig)
a acceptat avantajele oferite de Sodoma (a ajuns o persoană importantă fiindcă stătea la poarta cetăţii – Gen. 19:1) şi
s-a reîntors în Sodoma (după ce a fost eliberat de unchiul său Avraam în lupta cu cei 5 împăraţi– Gen. 14:1-16).

Lot părăseşte cu greu cetatea, la anunţarea judecăţii. Lucrul acesta îl vedem din faptul că:

a întârziat atunci când a trebuit să împlinească porunca primită de la Dumnezeu – îngerii au stăruit de Lot… Şi fiindcă Lot zăbovea, bărbaţii aceia l-au apucat de mână, pe el, pe nevasta sa şi pe cele două fete ale lui, căci Domnul voia să-l cruţe.” (Gen. 19:15-16)

Ginerii lui au pierit în cetate, pt. că n-au crezut cuvântul lui Lot iar nevasta lui a murit în apropierea cetăţii pt. că s-a uitat înapoi atunci când trebuia să meargă înainte (Gen. 19:26)

2. Modul în care a pedepsit Dumnezeu cetăţile Sodoma şi Gomora

Pedeapsa trimisă de Dumnezeu asupra cetăţilor Sodoma şi Gomora:

a fost anunţată (,,Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu.”)
a fost îndreptăţită (pt. mişeliile pe care le făceau Gen. 19:1-11) şi
a fost severă (,,Domnul a făcut să ploaie peste Sodoma şi peste Gomora pucioasă şi foc”).

Cu toate că Lot şi fiicele sale au scăpat cu viaţă, au trebuit totuşi să plătească un preţ pentru că au consimţit să trăiască într-o asemenea cetate. Astfel Lot:

şi-a pierdut posesiunile (a ieşit din Sodoma cu mâinile goale ne spune textul)
a pierdut ginerii, fiicele căsătorite şi în final şi-a pierdut soţia
a fost aproape de a-şi pierde viaţa (Genesa 19:19-20)
datorită păcatului celor 2 fete a dat naştere la doi fii din care s-au dezvoltat 2 popoare care au fost duşmanii de bază ai poporului Israel (v. 37-38).

Atunci însă când descrie pedeapsa suportată de locuitorii cetăţilor Sodoma şi Gomora, Iuda vorbeşte despre un foc veşnic (Iuda v. 7). Această afirmaţie evidenţiază faptul că, după focul şi pucioasa care a adus celor din Sodoma şi Gomora moartea fizică, urmează un foc veşnic care va împlini pedeapsa lui Dumnezeu pentru cei necredincioşi (Mat. 13:42 ,, şi pe cei ce săvârşesc fărădelegea, şi-i vor arunca în cuptorul aprins; acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor.)

În acelaşi timp, această afirmaţie poate fi un exemplu (o pildă sau o mărturie) care arată că, aşa cum a pedepsit Dumnezeu pe cei din cetăţile Sodoma şi Gomora pentru păcatele săvârşite, tot aşa îi va pedepsi şi pe toţi cei necredincioşi care trăiesc săvârşind aceleaşi păcate (2 Pe. 2:6).

3. Condiţiile în care au fost izbăviţi Lot şi fiicele lui din pedeapsa trimisă de Dumnezeu pentru cetăţile Sodoma şi Gomora

Izbăvirea lui Lot a fost o dovadă a îndurării lui Dumnezeu (în v. 16 ni se spune că ,,Domnul voia să-l cruţe”). Dar Dumnezeu a ascultat şi rugăciunea de mijlocire a lui Avraam. El a mijlocit de 6 ori (pt. 50, 45, 40, 30, 20, 10 oameni ). Pt. a beneficia însă de această izbăvire, Lot şi cei din casa lui au trebuit:

să creadă hotărârea lui Dumnezeu
să asculte întocmai de ceea ce le-a cerut Dumnezeu
să părăsească cetatea, să fugă la munte şi să nu se uite înapoi (Gen. 19:12-17).

Dar ap. Petru ne arată că acelaşi Dumnezeu care aduce nimicirea peste cei răi îi scapă pe cei drepţi. Dacă despre Lot am avea informaţii doar din V. T., poate l-am considera un necredincios. În Geneza, Lot ne este prezentat ca un oportunist care caută să obţină o poziţie cât mai privilegiată, dispus să se împace cu păcatul şi corupţia pt. a câştiga un renume în lume.

Petru scriind sub inspiraţia Duhului Sfânt ne spune că Lot a fost un om neprihănit care era foarte întristat de purtarea destrăbălată a acelor nelegiuiţi. Petru accentuează faptul că sufletul lui Lot era chinuit zilnic de lucrurile pe care le vedea şi le auzea în Sodoma. Uitându-se la acest episod din V. T., apostolul desprinde următoarea concluzie: Dumnezeu ştie să-i scape din încercare pe oamenii care se tem de El şi să-i pedepsească pe cei nelegiuiţi.

Mărturiile care arată că Dumnezeu este îndurător şi nu doreşte moartea păcătosului sunt ilustrate de faptul că Dumnezeu:

l-a înştiinţat pe Lot înainte de a trimite pedeapsa
i-a arătat în detaliu ceea ce trebuia să facă pentru a scăpa cu viaţă iar atunci când zăbovea, îngerii l-au tras de mână până în afara cetăţii (v. 16) şi
i-a ascultat rugăciunea, deşi cererea lui Lot părea a fi un compromis (Genesa 19:18-22). adaptare după Dan Boingeanu