BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS

Iuda 3-4  (Psalmul 45:3-4)

Uitându-ne la textul pe care l-am citit, vrem să descoperim:

– cine sunt cei chemaţi să apere credinţa;

–  motivul pentru care trebuie să se poarte acest război spiritual şi…

– modul în care trebuie să apărăm credinţa.

După cuvintele de salut prin care şi-a prezentat identitatea, a destinatarilor epistolei sale şi prin care a adresat o urare tuturor celor credincioşi, Iuda îşi continuă  scrierea epistolei care îi poartă numele adresând o chemare la luptă spirituală. Studiind versetele care descriu acest imperativ, descoperim:

 1.        CINE SUNT CEI CHEMAŢI SĂ APERE CREDINŢA

Cuvintele „prea iubiţilor”, folosite de Iuda pentru a-i identifica pe cei pe care i-a chemat să apere credinţa, arată că în această luptă spirituală trebuie să fie angajaţi toţi cei credincioşi. Chemarea la la lupta pentru apărarea credinţei este de 3 feluri:

a.      generală – Iuda 3/a. Credincioşii cărora le scrie Iuda nu sunt pomeniţi pe nume;

b.      dar chemarea la lupta pentru apărarea credinţei este specifică, deoarece îi identifică pe cei ce au avut parte de harul lui Dumnezeu (au fost chemaţi şi sunt iubiţi de Dumnezeu Tatăl – Iuda 1/b; sunt păstraţi pentru Isus Hristos – Iuda 1/c),

c.       în final chemarea aceasta este şi specială, fiindcă exprimă o responsabilitate ce decurge:

v   din binecuvântările primite de cei credincioşi (Iuda 1) şi…

v  din experienţa unor relaţii strânse (iubiţi de Dumnezeu şi preaiubiţi de fratele Domnului Isus – Iuda 1, 3/a) sau aşa cum avea să le scrie ap. Ioan credincioşilor:

,, Vedeţi ce dragoste ne-a arătat Tatăl, să ne numim copii ai lui Dumnezeu! Şi suntem. Lumea nu ne cunoaşte, pentru că nu L-a cunoscut nici pe El. Preaiubiţilor, acum suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi, nu s-a arătat încă. Dar ştim că atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.  1 Io. 3:1, 2

2.    MOTIVUL PENTRU CARE SUNTEM CHEMAŢI SĂ APĂRĂM CREDINŢA

Iuda a intenţionat să scrie o epistolă pastorală, prin care să-i ajute pe cei credincioşi să se întărească şi să crească în harul mântuirii (Iuda 3). Deşi a fost preocupat de acest subiect şi dorea să-l prezinte „cu tot dinadinsul” (cu ardoare), Iuda a fost silit (determinat, constrâns) să-şi schimbe subiectul, adresând celor credincioşi un îndemn pentru apărarea credinţei (Iuda 3).

Atunci când i-a mobilizat pe creştini pentru apărarea credinţei, Iuda şi-a motivat această dorinţă arătându-le:

v  originea credinţei (credinţa este darul lui Dumnezeu). De fapt, atât ap. Petru cât şi Pavel observă lucrul acesta:

,,Simon Petru, rob şi apostol al lui Isus Hristos, către cei ce au căpătat o credinţă de acelaşi preţ cu a noastră, prin dreptatea Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos” – 2 Pe. 1:1

 ,,Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.”- Efes. 4:5, 6)

v  valoarea credinţei (a fost dată sfinţilor odată pentru totdeauna). În Evrei 10:37-39 credincioşii sun încurajaţi să conştientizeze valoarea credinţei, astfel:

,,Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă: dar dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el.”
Noi însă nu suntem din aceia care dau înapoi ca să se piardă, ci din aceia care au credinţă pentru mântuirea sufletului.”

Domnul Isus pune o întrebare oamenilor care nu conştientizează valoarea credinţei în Ev. după Luca 18:8 – ,,Şi Dumnezeu nu va face dreptate aleşilor Lui, care strigă zi şi noapte către El, măcar că zăboveşte faţă de ei? Vă spun că le va face dreptate în curând. Dar când va veni Fiul omului, va găsi El credinţă pe pământ?”

v  atacurile îndreptate împotriva credinţei prin ,,oamenii neevlavioşi”, cum îi numeşte Iuda

Descriind pericolul apostaziei şi al ereziilor, Iuda arată că cei ce luptă împotriva credinţei:

v  sunt în Biserică (s-au strecurat pe furiş fără a fi aleşi şi investiţi cu autoritate  – Iuda 4/b; 1 Timotei 4:1-2; Romani 16:17-18; 2 Corinteni 11:13-5; Fapte 20:29-31)

v  sunt neevlavioşi (nu iubesc curăţia şi neprihănirea – Romani 1:28-32; 2 Petru 2:1-2, 12-14; 2 Timotei 3:1-7)

v  nesocotesc harul (Iuda 4; Romani 6:15-23; 2 Petru 2:17-19; 1 Petru 4:3)

v  Îl tăgăduiesc pe Domnul Isus (Iuda 4/c; 1 Ioan 4:1-6; 2 Petru 2:1; 1 Ioan 2:22-23; Tit 1:16). (Galateni 1:6-9; 2:4; 2 Petru 2:1-3, 20-22).

 3.    MODUL ÎN CARE TREBUIE SĂ APĂRĂM CREDINŢA

Pentru a lupta împotriva apostaziei şi a ereziilor trebuie să fim conştientizaţi de realitatea acestui pericol spiritual. Iuda şi-a scris epistola pentru a-i conştientiza pe cei credincioşi de acest pericol, arătând urgenţa cu care trebuie să se mobilizeze în vederea purtătii acestei lupte spirituale („m-am văzut silit”, verbul folosit exprimă presiune, iminenţă dar şi agonie).

Apoi, înţelegem că această luptă este permanentă (,,vă îndemn să luptaţi” – Iuda 3/b), dar nu de natură fizică, ci spirituală (2 Corinteni 10:3-6; Efeseni 6:10-13; Galateni 6:1-5).

prelucrare dupa Dan Boingeanu