Isaia 53

1. Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului?
2. El a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un lăstar care iese dintr-un pământ uscat. N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.
3. Dispreţuit şi părăsit de oameni, Om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit, că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă.
4. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat, şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.
5. Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.
6. Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor.
7. Când a fost chinuit şi asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la măcelărie şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apăsare şi judecată. Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut că El fusese şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte pentru păcatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusă între cei răi, şi mormântul Lui, la un loc cu cel bogat, măcar că nu săvârşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug în gura Lui.
10. Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă… Dar, după ce Îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămânţă de urmaşi, va trăi multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui şi Se va înviora. Prin cunoştinţa Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea, Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada cu cei puternici, pentru că S-a dat pe Sine însuşi la moarte şi a fost pus în numărul celor fărădelege, pentru că a purtat păcatele multora şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

În textul din Isaia 1:1-7 prorocul Isaia constată starea de boală spirituală gravă, cronică a poporului Israel, a generaţiei lui, o boală care parcă nu mai avea leac. Isaia 1:1-7  „Proorocia lui Isaia, fiul lui Amoţ, despre Iuda şi Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz şi Ezechia, împăraţii lui Iuda.  Ascultaţi, ceruri, şi ia aminte, pământule, căci Domnul vorbeşte: „Am hrănit şi am crescut nişte copii, dar ei s-au răsculat împotriva Mea.  Boul îşi cunoaşte stăpânul, şi măgarul cunoaşte ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaşte, poporul Meu nu ia aminte la Mine.” Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânţă de nelegiuiţi, copii stricaţi! Au părăsit pe Domnul, au dispreţuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele…  Ce pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiţi din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav, şi toată inima sufere de moarte!  Din tălpi până-n creştet, nimic nu-i sănătos: ci numai răni, vânătăi şi carne vie, ne stoarse, ne legate, şi ne alinate cu untdelemn:  ţara vă este pustiită, cetăţile vă Sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voştri, pustiesc şi nimicesc, ca nişte sălbatici.”

Dar iată că în Isaia 53:1-12 prorocul, insuflat de Duhul Sfânt, arată poporului singurul leac pentru vindecare şi anume jertfa de pe cruce , rănile, durerile, suferinţele Domnului Isus. Textul acesta este unul profetic, prin care este arătată starea oamenilor păcătoşi , despărţiţi de Dumnezeu, bolnavi spiritual, dar şi soluţia , mijlocul de vindecare oferit în Isus Hristos.

Şi astăzi în generaţia noastră, în lume, în ţara noastră, în localitatea noastră sunt  foarte mulţi oameni , de la copii la bătrâni , săraci-bogaţi, de diferite naţionalităţi , afectaţi de aceleaşi boli spirituale , boli care nu pot să fie vindecate nici prin educaţie – cultură, nici prin bogăţie materială, nici prin forme de evlavie , apartenenţă religioasă , politică , filozofie, …decât prin lucrarea de la cruce a Domnului Isus.

În Isaia 53:1-12 sunt identificate câteva din bolile spirituale grave de care sufereau cei de atunci şi de care sunt afectaţi şi cei de azi , boli de care vrea şi poate să ne vindece doar Domnul Isus prin lucrarea lui mântuitoare .

Isus Hristos a suferit şi a murit pe cruce pentru ca prin moarte şi învierea lui din morţi să ne vindece de:

1.     Să ne vindece de necredinţă Isaia 53:1  „Cine a crezut în ceia ce ni se vestise?”

Necredinţa este boala de căpătâi de care trebuie să fim vindecaţi cu prioritate şi deplin ca să reuşim apoi să ne vindecăm şi de celălalte boli spirituale care decurg din aceasta.

Cu  mult  timp în urmă  li se vestise evreilor cine este Dumnezeu, cine sunt ei, care este rostul , scopul lor pe acest pământ şi totuşi mulţi erau bolnavi de necredinţă.

Pe Dumnezeu cred că l-a durut şi îl doare mult necredinţa celor ce au fost aleşi să fie poporul lui.

Necredinţa a fost semănată în inima omului de „şarpe” adică de Diavol , la început în grădina Eden (vezi Geneza 3) apoi oamenii au „semănat necredinţa cu mâna lor.”

• Necredinţa în Dumnezeu , în existenţa lui. Foarte mulţi oameni din zilele noastre nu cred cu adevărat în Dumnezeu .
• Necredinţa în atributele lui Dumnezeu. Faptul că Dumnezeu este creatorul tuturor lucrurilor văzute şi nevăzute, Dumnezeu este atotputernic, atoateştiutor, sfânt, drept, milos, iubitor, bun, …
• Necredinţă în lucrarea lui Dumnezeu de mântuire a oamenilor şi scopul lui cu omul pe pământ.
• Necredinţa în judecată , în viaţă după moarte , în rai şi iad.
• Necredinţa ca Sfânta Scriptură, Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu.

Necredinţa este un păcat cu consecinţe vremelnice şi veşnice, pentru omul care nu se vindecă de acest păcat.  Evrei 11:6 „Şi fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este, şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută.”

• Fără credinţă omul nu poate să fie salvat, mântuit,
• Fără credinţă omul nu-l va sluji pe Dumnezeu cu dragoste, devotament şi încredere
• Fără credinţă omul nu se mai roagă sau se roagă în zadar

Omul este creat de Dumnezeu, să trăiască pe pământ prin credinţa în El, şi atunci când nu crede , omul se îmbolnăveşte sufleteşte, este nefericit, neîmplinit, fricos.

Totuşi omul trebuie să creadă ceva , dar dacă nu crede adevărul revelat în Sfânta Scriptură atunci va crede basme, tradiţii păgâne, filozofii, minciuni.

Necredinţa macină o mare parte din oamenii zilelor de acum.

Omul care nu crede în Dumnezeu deloc, sau nu crede din toată inima, va fi un om fără frică sfântă, nu se va ruga , nu va fi interesat de Biserică , nu va trăi moral , sau va trăi fără scop .

Nu trebuie să uităm că uneori chiar şi ucenicii Domnului Isus au fost afectaţi de această boală a necredinţei şi sunt destui şi astăzi .

Spre exemplu ori de câte ori un creştin consideră că un semen de al lui este atât de păcătos încât nu mai are nici o şansă de schimbare, de mântuire, şi ca atare nici nu are rost să se mai roage pentru el , să-i vestească Evanghelia, această atitudine nu este altceva decât o manifestare a necredinţei în puterea lui Dumnezeu de a salva oamenii din robia păcatelor şi de a le schimba viaţa în mod radical în bine. Un creştin credincios nu este chemat să fie el judecător cu privire la cine poate şi cine nu poate să fie mântuit, iertat , schimbat,  ci mai degrabă creştinul care a avut el însuşi parte de experienţa naşterii din nou, a schimbării, a pocăinţei , trebuie să mărturisească cu dragoste şi convingere la orice om, oricât de păcătos ar fi , vestea bună că prin credinţa în Isus şi el poate să fie un om iertat , schimbat, fericit.

Şi atunci ce este de făcut? Care este soluţia? Cum ne putem vindeca de necredinţă?

Isus a suferit , a murit pe cruce , a luat asupra lui păcatele noastre şi păcatul necredinţei născut din neştiinţă, ignoranţă, amăgire , a fost îngropat şi apoi a înviat a treia zi ca să ne dovedească că ne iubeşte şi este Fiul lui Dumnezeu , ca să ne ajute să ne recăpătăm credinţa

În Romani 10:17 citim: „ Astfel credinţa vine în urma auzirii iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos”.

Iată de ce este atât de important să citim Biblia – Sfânta Scriptură , să ascultăm Evanghelia şi astfel să ajungem să credem ceia ce vrea Dumnezeu să credem. Credinţa adevărată şi vie nu îşi are izvorul în păreri omeneşti , tradiţii, obiceiuri ci în Cuvântul lui Dumnezeu.

În Evanghelia după Ioan cap.20: 27-28  citim cum Toma privind la rănile Domnului Isus după înviere a fost vindecat pe deplin de necredinţă şi de neîncredere. Ioan 20:27-28 „După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casă; şi era şi Toma împreună cu ei. Pe când erau uşile încuiate, a venit Isus, a stat în mijloc, şi le-a zis: „Pace vouă!”  Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul încoace, şi uită-te la mâinile Mele; şi adu-ţi mâna, şi pune-o în coasta Mea; şi nu fi necredincios, ci credincios.” Drept răspuns, Toma I-a zis: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”

Eşti tu un om credincios? Crezi tu cu adevărat? Credinţa ta este bazată pe adevărul Cuvântului lui Dumnezeu?

Fă şi tu ce a făcut şi Toma. Închină-te Domnului şi slujeşte-l cu toată inima.

(va urma)                               

pastor misionar Groza Teodor