De-alungul istoriei predicatorii au făcut caz de faptul că lui Toma i se spune şi “Geamănul” , provocând întrebarea: Cine este fratele lui geamăn? Noi fiecare suntem fratele lui geamăn, când ne îndoim suntem fraţii gemeni ai lui Toma.
Sunt aspecte pe care le vedem în experienţa lui Toma, şi în care ne putem găsi şi noi ca ucenici ai Domnului. Aceste atitudini sunt pe de-oparte retragerea, pe de altă parte atragerea.
Ne uităm la Toma şi vedem în prima fază retragerea lui, din grupul celorlalţi ucenici, ca mai apoi să vedem atragerea lui. Însă înainte de a ne uita la aceste două aspecte, aş vrea să precizez că mai exista o faza pe care o putem observa în viaţa celor care au crezut în Domnul Isus: sustragerea. Sustragerea cu sensul de a evita îndeplinirea unei obligaţii. Dicţionarul spune: “recuragnd la viclenie, a se eschiva” şi citid Evangheliile descoperi credincioşi (oameni care cred nu care nu cred) care se sustrag.
I. Sustragere – A SE SUSTRÁGE mă sustrág. Definiţie:” A evita îndeplinirea unei obligaţii, recurgând la viclenie; a se eschiva.”
1)Au fost oameni care au crezut în Domnul dar s-au sustras de la ucenicia costisitoare: Ioan 12: 42, 43. “Totuşi, chiar dintre fruntaşi, mulţi au crezut în El; dar de frica Fariseilor, nu-L marturiseau pe faţă, ca să nu fie daţi afară din sinagogă. Căci au iubit mai mult slava oamenilor decât slava lui Dumnezeu.”
S-au sustras ca să nu aibe conflict cu conducerea sinagogii.
Au fost mulţi care L-au urmat, doar cât au avut un caştig imediat – cei care au venit la El dupa ce El a înmulţit pâinile.
Logic li se părea rezonabil să crezi în Domnul (doar vedeau evidenţele incontestabile în minunile Sale) însă practic era costisitor.
S-au sustras de la mărturisirea pe faţă a credinţei lor.
2) Cei 11 ucenici s-au sustras când a apărut preţul spurem . L-au urmat şi când a fost greu, şi când au fost în conflict cu autorităţile, dar când conflictul ducea la preţul suprem, s-au sustras.
Sustragerea este o ispită subtilă. Poate eşti într-un restaurant şi te simţi jenat să te rogi înainte de a mânca…te sustragi…sau poate că lucrezi într-o companie, mediu în care trebuie să subscrii la valori sau proceduri care contravin principiilor Scripturii. Ispita este să fii un ucenic care se sustrage de la responsabilităţile de ucenic.
Creştinii care se sustrag dela identificarea cu Hristos, sunt de partea lui Isus, dar vecinii lor nu ştiu, nici colegii.
Eviţi îndeplinirea obligaţiilor de ucenic …Te sustragi de la a da Domnului partea Sa…şi dai vina pe economie, pe recesiunea economică, te eschivezi, spunând să de-a alţii . Nu iţi dai seama că nu banii sunt problema ci inima care gândeşte aşa.
Domnul nu s-a sustras dela moarte când aceasta însemna ruşine, dispreţ, batjocoră, durere agonizanta, chin sufletesc, tortura fizică şi moarte groaznică.
Nu te sustrage dela ucenicia costisitoare…
II. Retragere v. 24 Retras, -ă, retraşi. Definiţie: “Izolat, singur, singuratic.”
Unde era Toma când toţi ceilalţi s-au adunat? Era Toma un absent motivat sau un absent nemotivat?
Când credincioşii lipsesc dela întâlnirile bisericii, ei pot să fie absenţi motivaţi sau nemotivaţi; diferenţa între motivat şi nemotivat nu este că unii au motiv şi ceilalţi nu, ci este că unii au motiv intemeiat iar alţii au motive neîntemeiate. Toţi au motive dar nu toţi sunt motivaţi.
Unii au motive şi totuşi sunt absenţi nemotivaţi pt că motivele lor nu sunt valide în lumina Scripturii şi a valorilor care ar trebui să caracterizeze viaţa credincioşilor. De exemplu, unii sunt absenţi pt că sunt leneşi spiritual, sau pt că iubesc mai mult televizorul decât părtăşia frăţească. Sau pt că iubesc mai mult preocuparile lumeşti decât părtăşia şi închinarea cu mireasa lui Hristos. Lipseşte sensul datoriei sfinte când este vorba de biserică, de adunarea bisericii de inchinarea colectivă.
Toma este numit în mod tradiţional “Toma necredinciosul” însă care din ucenici ar putea fi numit credinciosul?
“Petru credinciosul? Ioan credincioul?” Ofiţerul roman care a crezut în puterea Domnului Isus de-al vindeca pe robul lui dela distanţă, ar putea fi numit credinciosul.
De ce se izolează oamenii? – Câteva motive ale retragerii:
1)Retragerea ca mecanism de liniştire sufletească după o grea furtună emoţională
Ce ar putea face un om care şi-a legat speranţele de Domnul Isus ca fiind Mesia şi care în Vinerea Mare a murit?
Toma nu era un tip fricos el da dovdă de curaj chiar când era vorba de moarte. Ioan 11:16;
Toma era un melancolic. Melancolie= Stare de tristeţe, de deprimare, amestecată cu visare şi cu dorinţa de izolare;
Ce faci când ai o mare pierdere? Când pierzi pe cineva drag? –
Ce-a făcut Domnul Isus când a aflat că Ioan Botezătorul a murit? “Isus, când a auzit vestea aceasta, a plecat de acolo într-o corabie, ca să Se ducă singur la o parte, într-un loc pustiu. Noroadele, când au auzit lcurul acesta, au ieşit din cetăţi şi s-au luat după El pe jos.” Mat. 14: 13
Toma s-a retras să plângă, sau poate să se pocăiască, s-a retras să deruleze filmul evenimentelor – nu avea nici-o explicaţie …
Timpul de retragere pt analizarea vieţii este foarte important.
Avem nevoie de perioade în care să ne oprim din goana vieţii şi să ne analizăm inima, trăirea, falimentele, direcţia, viaţa…
2)Retragerea ca mecanism de auto-apărare
Oameni care au fost răniţi, se izolează ca un mecanism de auto-apărare. Toma şi ceilalţi ucenici s-ar putea să se fi uitat la Domnul nu doar ca la o victimă ci într-o oarecare măsură şi ca un vinovat, pt că le-a alimentat aşteptările mesianice (în mintea lor) dar nu le-a putut materializa. Ei nu erau doar speriaţi ci şi dezamăgiţi. Dacă erau dezamăgiţi, nu erau dezamagiţi de ce-au făcut romanii, sau preoţi corupţi ci erau dezamăgiţi de ceea ce n-a făcut Domnul. (Lc. 24: 21)Erau speriaţi de romani – opoziţie dar erau dezamăgiţi de Învăţătorul. Că s-a lăsat prins, că n-a făcut nimic, că nu a opus rezistenţă, că nu a izbăvit pe Israel.
Ai fost rănit emoţional , ai fost dezamăgit şi ca reacţie te retragi, te închizi. Ca o cetate care când este sub atac îşi închide porţile şi oamenii se baricadează înăuntru. Aşa funcţionăm noi şi la nivel individual. Când suntem sub atac, sau când ne simţim ameninţaţi ne retragem şi ne baricadăm. Ne simţim înşelaţi în aşteptările noastre şi răniţi, şi nu mai vrem să se repete aşa că ne izolăm…ne auto-apăram prin retragere, distanţare, neimplicare.
3)Retragerea ca mod de răzbunare– pedepsire . Retragerea ca mod de răzbunare înseamnă că prin retragere comunici că nu te interesează de ceilalţi, că nu-ţi pasă de ei, că nu sunt importanţi pt tine, că nu doreşti să fii cu ei.
Când cei din jur iţi întorc spatele sau nu iţi dau atenţia dorită, şi tu le întorci spatele şi le arăţi că nu-ţi pasă de ei. Este un mod de-a răspunde cu aceaşi monedă… Oameni care s-au tras dela o anumită lucrare din biserică când era cea mai mare nevoie de ei, ca să se răzbune că n-au fost aleşi în comitet, sau că nu li s-a făcut pe plac într-o anumită chestiune preferenţială.
4)Retragerea ca mod de atenţionare – mod de a atrage atenţia (retragerea ca semnal de alarmă)– speri ca cineva să observe că nu eşti prezent şi să iţi dea atenţia pe care nu ai fi primit-o dacă ai fi fost prezent. Să înţeleagă că ai o problemă, să iţi dea atenţia şi interesul de care ai nevoie pt a fi ascultat, înţeles, şi mângâiat. Ai nevoie uneori ca să fii înţeles, să fii acceptat, să fii susţinut. Speri ca cineva să te caute, să te întrebe, să-ţi spună din nou că eşti important/importantă, că eşti iubit/iubită, că prezenţa sau lucrarea ta este semnificativă. Să-ţi dea ocazia să spui ce te doare, ce te apasă…sau ce te nelinişteşte.
Oricare din aceste 4 motive sunt reale şi pot fi întâlnite în orice comunitate, pt că aceasta este natura umană. În familie le întâlneşti, în biserică le întâlneşti, între prieteni le întâlneşti;. Poate că unii ne găsim în una din aceste situaţii chiar acum, sau ne aducem aminte de ocazii în viaţa noastră când am fost în aceste situaţii.
Retragerea poate să fie fizică sau emoţională:
Retragerea fizică este când ne izolăm fizic, adică nu mai suntem prezenţi fizic cu cei cu care obijnuiam să fim. Poate când prietenii tăi se întâlnesc, tu nu mergi, poate cand biserica se adună la închinare tu nu mergi. Ai fost ranit şi încerci să te protejezi.
De aceea este bine să fim alerţi când nu vedem pe un frate sau o sora la biserică, să ne interesăm de ei, să-i sunăm, sa-i căutăm…să ne pese unii de alţii, asta este biserica lui Hristos, aşa se relaţionează membrele trupului unele la altele în interedependenţă.
Retragerea emoţională – când suntem prezenţi fizic dar nu suntem conectaţi emoţional. Nu ne simiţim iubiţi sau aşa de iubiţi cum am vrea să fim, nu ne simţim apreciaţi, sau aşa de aprceiaţi cum am vrea să fim; şi deşi nu ne retragem fizic, ne retragem emoţional. Asta înseamnă că ne închidem în carapacea noastră emoţională. Nu vorbim cu cei din jur decât strictul necesar. Nu participăm emoţional la experienţa colectivă.
Baricade emoţionale – acestea pot fi temporare, pt câteva zile, săptamâni, luni, sau mai mult şi apoi ne trece, ne redeschidem; sau pot fi permanente – un stil de viaţă baricadat, izolat. Cercul de prieteni e foarte , foarte, foarte mic, dacă este, şi interacţiunea este foarte, foarte limitată. Zgârcenie emoţională, nu generozitate emoţională.
Principiul cristic după care trăiesc credincioşii autentici şi ascultători este exprimat de Ap Pavel care îl citeaza pe Domnul Isus: “Este mai ferice să dai decât să primeşti” (Fapte 20: 35) şi nu este vorba doar de bani, ci şi de atenţie, şi de interes, şi de preocupare, şi de timp, şi de suport emoţional şi spiritual… Egocentrismul ne face să stăm izolaţi – nu vrem să ne bucurăm cu cei ce se bucură şi nu vrem să plângem cu cei ce plâng.
III. Atragere v. 25 atrage Definiţie : 1. A exercita o atracţie (1); a apropia la sine. Magnetul atrage fierul. A determina … pe cineva să vină sau să se ducă undeva. Expr. A atrage atenţia (cuiva) = a) a face ca atenţia (cuiva) să se îndrepte într-o anumită direcţie; b) a avertiza, a preveni. 2. A exercita sau a simţi o atracţie (2). Fig. A fermeca, a ademeni, a ispiti, a tenta. 3. A avea drept consecinţă; a determina.
1)Atragerea – “Ceilalţi ucenici i-au zis deci: ‘Am văzut pe Domnul!’ Dar el le-a răspuns: ‘Dacă nu voi vedea în mâinile Lui semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.”Ioan 20:25
Toma n-a fost convins de marturia celorlalti ucenici dar a fost atras de ea.
Noi nu suntem chemaţi sa-i convingem pe oameni dar suntem chemaţi să le spunem mărturia noastră.
Spune celor din jurul tău despre experienţa ta cu Domnul – nu o sa-i convingi dar o să-i atragi. Însă când ei o să aibe întâlnirea cu Domnul vor fi convinşi.
Orice lucru care ne atrage spre ceva, este un lucru care ne retrage dela ceva.
Dacă un lucru ne atrage la Domnul, ne retrage dela păcat; dacă un lucru ne atrage la păcat, ne retrage dela sfinţire, relaţia cu Domnul. Deci viaţa este o serie de atracţii, este un lanţ de decizii, prin care-ţi selectezi atracţiile. Alegi ce laşi să te atragă şi instantaneu alegi dela ce să fii retras.
Magnetismul inimii – care sunt lucrurile spre care este atrasă inima noastră? “unde este comoara voastră acolo este şi inima voastră.”
Biserica este rezultatul atracţiei spirituale – este o dublă atracţie: – spre Domnul şi unii spre alşii.
Este o dubla apropiere . De Domnul şi unii de alţii.
Când te simţi atras de Domnul, te simţi atras şi spre copii Domnului. Când iubeşti părtăşia cu Domnul, iubeşti şi părtăşia cu familia Domnului.
2) Apropierea – “După opt zile, ucenicii lui Isus erau iarăşi în casa; şi era şi Toma împreună cu ei…” v. 26
Toma aparţinea acestui grup , era acum unde trebuia să fie, însa nu era înca cum trebuia să fie.
Noi putem să fim unde trebuie să fim ( în biserică) şi totuşi să nu fim cum trebuie să fim.
a) În primul episod Toma nu era unde trebuia să fie. (era absent)
b) În al doilea episod Toma era unde trebuia să fie dar nu era cum trebuia să fie (era prezent dar nu convins)
c) În al treilea episod Toma era unde trebuia să fie şi cum trebuia să fie vr. 27, 28 “…Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
Oamenii îl numesc pe Toma ‘necredinciosul’ pt că Domnul Isus ia spus “nu fi necredincios ci credincios” (v. 27b) Pe ucenici Domnul ia numit adesea ‘puţini credincioşilor’ … dar ei au ajuns să fie credincioşi şi mult credincioşi.
Credinţa este ceva organic, adică trebuie să crească aşa cum creşte un organism viu. Trebuie să se vadă o progresie continuă în viaţa noastră. Chiar dacă sunt momente de tip ‘Toma’ în viaţa noastră, credinţa vie creşte, şi credinţa care creşte rodeşte fapte izvoârte din credinţă.
3)Apartenenţa – ca să ai o credinţă care creşte, trebuie să ai o alimentare adegvată a credinţei. Lucrurile care cresc, cresc pt că sunt alimentate bine, cresc pt că au o sursă care le alimentează creşterea, le hrăneşte.
Toma a revenit în părtăşia frăţească.
Toma a experimentat părtăşia cu Domnul Isus.
Toma a proclamat Dumnezeirea lui Hristos cel înviat şi a devenit un martor, marturisitor al învierii Domnului Isus.
“Cine are poruncile Mele şi le păzeşte acela Mă iubeşte; şi cine Mă iubeşte, va fi iubit de Tatăl Meu. Eu îl voi iubi, şi Mă voi arăta lui.” Ioan 14: 21;
Domnul nu se referă aici la arătări ca lui Toma, ci la revelaţia de Sine ca manifestare a prezenţei Sale cu cei credincioşi chiar dacă nu îl vedem, cum l-a văzut Toma. Petru scrie în 1Pt 1: 8 “pe care îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită.” Credinţa adevărată produce o bucurie incredibilă.
Pentru noi Domnul este invizibil şi totuşi incontestabil.
Noi prin credinţă aparţinem lui Hristos şi bisericii Sale.
Rom 1: 4, 17 “iar in ce priveşte duhul sfinţeniei dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor; adică pe Isus Hristos, Domnul, nostru…”
v. 17 “deoarece în ea este descoperită o neprihănire, pe care o dă Dumnezeu, prin credinţă şi care duce la credinţă, după cum este scris: ‘Cel neprihănit va trăi prin credinţă.”
pastor Florin Vancea
