Matei 27:62 – 28:15

Finalul evangheliei după Matei redă evenimente legate de moartea, înmormântarea şi învierea Domnului Isus. La aceste evenimente sunt prezente persoane diferite care au atitudini diferite. Este prezent Pilat  în calitate de guvernator. Sunt prezenţi în calitate de acuzatori, preoţii cei mai de seamă iar în dimineaţa învierii, femeile. Apar referiri şi la ucenicii Domnului atât la discuţia preoţilor cu Pilat cât şi atunci când Isus cel înviat le spune femeilor să-i anunţe  să meargă în Galilea, unde vor putea să-L vadă. Vom urmări atitudinea celor prezenţi în aceste evenimente, atitudine care le-a influenţat acţiunile.

1. Pilat : Pe mine nu mă interesează! E problema voastra! :„Aveţi o strajă; duceţi-vă de păziţi cum puteţi” (27:65)

În calitatea de guvernator, Pilat avea şi atribuţiuni de judecător. Aşa se face că Domnul Isus a ajuns la acesta pentru a fi judecat. Dupa ce a ascultat toate acuzaţiile aduse, şi dupa ce a căutat personal să se convingă de adevărul în privinţa Domnului Isus, Pilat pune două întrebări interesante :
–    „Dar ce rău a făcut?” (27:23)
–    „Dar ce să fac cu Isus care se numeşte Hristos?” (27:22)
Pilat devine astfel omul care nu ştie ce să facă cu Isus. Se dezice de orice fel de responsabilitate si trece la „acţiune” : „si-a spălat mâinile înaintea norodului” (27:24) Apoi adresându-se tuturor exclamă : „Treaba voastră!”  Atitudinea acesta o arată si atunci când i se cere să organizeze paza mormântului : „…duceţi-vă de păziţi cum puteţi” – spune el.
In probleme spirituale sunt mulţi care adoptă poziţia lui Pilat : Nu mă interesează! E problema fiecăruia, e problema voastră, e problema lor, dar pe mine nu mă interesează. Un adevărat copil al lui Dumnezeu nu tratează niciodată cu indiferenţă un rău care e pe cale să se producă ci, mai degrabă, se arată interesat, luând o poziţie clară şi fermă pentru adevăr.

2.  Preoţii cei mai de seamă : Pentru ca interesul personal să ne fie protejat, adevărul  poate fi sacrificat! : …”au dat ostaşilor mulţi bani şi le-au zis: Spuneţi aşa : ucenicii Lui au venit noaptea, pe când dormeam noi, şi L-au furat” (28:12,13) Unii din străjeri au intrat în cetate şi au spus adevărul : Isus a Inviat! Ei puteau depune cea  mai convingătoare mărturie în acest sens. Au fost martori oculari. Nu se puteau înşela.

De fapt, au şi spus totul aşa cum s-a întâmplat, fără ca vreunul din preoţii cei mai de seamă să-i contrazică. Dacă adevărul nu putea fi contestat, el putea fi sacrificat. Metoda? Minciuna alimentată cu bani. Interesul lor personal valora mai mult decât adevarul! Si au fost gata să plătească mulţi bani pentru asta.
Sunt mulţi oameni care cunosc adevărul, dar făcându-şi anumite socoteli, constată că pentru a accepta şi  urma adevărul, trebuie să piardă ceva din interesul personal : poate o anumită poziţie, poate expunerea în faţa ironiei publice, poate renunţarea la anumite plăceri fizice, etc.  Si atunci  adoptă această atitudine : sacrifică adevărul dar protejează interesul personal!  Un adevărat copil al lui Dumnezeu este gata să se sacrifice pentru adevăr. In schimb, proorocii mincinoşi şi oportunişti vor fi dispuşi să se folosească de orice mijloace – inclusiv sacrificarea adevărului – pentru a-şi  atinge interesul personal!

3.  Ucenicii  : Nu este ce ne închipuiam noi ; n-are rost să continuăm! : „Noi trăgeam nădejde că El este Acela care va izbăvi pe Israel; dar…” (Lc.24:21)

Urmându-L pe Domnul Isus, ucenicii aveau anumite aşteptări. Una din acestea privea „reaşezarea Impăraţiei lui Israel” (F.A.1:6) Sperau într-o poziţie privilegiată. Şocul a venit pentru ei în momentul în care Domnul Isus a fost prins. „Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit” (Mt.26:56) Au început să se întoarcă la vechile lor preocupări, ba chiar au ajuns în situaţia disperată încât „plângeau şi se tânguiau” (Mc.16:10)

Când un om se întoarce la Dumnezeu el îşi face o socoteală şi-şi fixează anumite aşteptări. Dacă aşteptările sunt greşite şi nu-şi găsesc împlinirea, omul poate fi şocat şi poate adopta poziţia ucenicilor : Nu e ceea ce credeam! Mă aşteptam la mai mult. Ce rost are să continui?  Am cunoscut oameni care au luat decizia întoarcerii la Dumnezeu dar împreună cu acesta şi-au stabilit şi un număr de asteptări personale (nemărturisite) : rezolvarea unor probleme familiale, de sănătate, financiare. Dacă aceste aşteptări nu s-au materializat, au făcut – dezamăgiţi – pasul înapoi. Relaţia cu Dumnezeu nu trebuie condiţionată niciodată de nici un fel de aşteptări personale. Adevărata credinţă se abandonează total lui Dumnezeu mergând înainte şi acceptând că totul se întâmplă fiindcă aşa vrea Dumnezeu, când vrea Dumnezeu şi cum vrea Dumnezeu!

4. Femeile  : Pentru că-L iubim pe El, mergem înainte chiar dacă totul pare că s-a terminat! : „ La sfârşitul zilei Sabatului, …Maria Magdalina şi cealaltă Marie, au venit să vadă mormântul” (28:1)

Ucenicii au fugit, dar femeile au venit la mormânt! Motivate de iubire, femeile au pregătit această venire : „au cumpărat miresme ca să se ducă să ungă trupul lui Isus” (Mc.16:1) N-aveau motive de descurajare? N-aveau altceva de făcut? Dacă cei mai apropiaţi colaboratori ai Domnului Isus au fugit de El, ele de ce s-ar duce la mormântul Lui?

Multe s-au terminat la mormânt dar dragostea femeilor pentru Fiul lui Dumnezeu nu s-a terminat! Iubirea de Dumnezeu este cea mai puternică motivaţie să mergi înainte chiar şi atunci când totul pare că s-a terminat. E adevărat că s-au temut de …piatra de la mormânt, de soldaţii romani dar „dragostea crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul” (1 Cor. 13:7) Piatra a fost prăvălită, iar soldaţii romani au „au rămas ca nişte morţi”(28:4)
Atitudinea femeilor este atitudinea recomandată tuturor celor care doresc să rămână lângă Dumnezeu. Iubindu-l pe Dumnezeu, în zi de Inviere, te poţi bucura în nădejde. N-ai nevoie de argumente suplimentare. Dumnezeu va decide în privinţa acestora. Trebuie să-L iubim pentru că El ne-a iubit întâi! (1 Io.4:19) Rămane un raspuns de dat la întrebarea pusă lui Petru altădată iar nouă acum : „ Simone, fiul lui Iona, mă iubeşti?” (Io.21:16)
Am notat mai sus câteva atitudini exprimate la moartea şi învierea Domnului. Pilat a considerat că nu-i treaba lui să decidă, preoţii si-au urmărit interesul personal, ucenicii au rămas dezamăgiţi dar femeile au mers înainte în ciuda tuturor obstacolelor. Care va fi atitudinea ta?

Ilie Milutin