apostol

Text: Romani 1:1-7; Fapte 22:21
Verset de aur: Fapte 22:21,,Atunci El mi-a zis: „Du-te, căci te voi trimite departe la Neamuri.”
I. EXPLICAȚII ASUPRA EPISTOLEI

Încă de la începutul epistolei, Pavel prezintă 2 teme:

Valoarea Evangheliei ce i-a fost încredințată;
Unitatea strânsă și responsabilitatea pe care trebuie să o aibă iudeii împreună cu neamurile, față de Evanghelie.

Ap. Pavel numește vestea bună ,,Evanghelia lui Dumnezeu”pt. că Dumnezeu este autorul acesteia, și ,,Evanghelia Fiului Său”deoarece Isus Cristos este esența acesteia:

– În v. 1-5, Pavel se oprește asupra Persoanei lui Isus, și Îl consideră fiul lui David d.p.d.v. omenesc, dar d.p.d.v. divin, declarat cu putere a fi Fiul lui Dumnezeu prin înviere. Evanghelia este despre Isus Cristos, cu alte cuvinte, El este subiectul evangheliei;

– În v. 16, Pavel se oprește asupra lucrării lui Isus, deoarece Evanghelia este puterea lui Dumnezeu pt. mântuirea celor care cred ,,Întâi a iudeului, apoi a grecului.”
În textul din epistolă, Pavel le prezintă romanilor datele de bază ale evangheliei şi ale chemării sale ca apostol. Astfel, el se consideră ca un „rob al lui Hristos”, adică le spune că statutul său este acela al unui slujitor, ca al unui profet din V.T., care a primit o slujbă din partea lui Dumnezeu. Apoi, arată că a fost chemat să fie apostol, şi că slujba şi poziţia lui nu sunt din proprie iniţiativă, ci prin chemarea şi trimiterea clară a lui Dumnezeu. Scopul slujirii lui este să vestească evanghelia cea promisă încă din V.T.. Evanghelia şi misiunea continuă, de fapt, profeţia din vechime iar istoria Bisericii continuă istoria lui Israel.
După aceste prezentări generale ale Evangheliei, Pavel caută să realizeze o relație personală cu cei cărora le-a adresat epistola:

Le scrie, așa cum spune textul ,,tuturor, care sunteţi preaiubiţi ai lui Dumnezeu în Roma” atât iudeilor, cât și celor dintre neamuri;
Îi mulțumește lui Dumnezeu pt. ei;
Are dorința să-i viziteze și are sentimentul acesta că trebuie să vestească Evanghelia în capitala politică a lumii, în Roma.

Ap. Pavel face toate aceste lucruri pt. că este convins că în Evanghelie a fost descoperită calea de îndreptare a celui nelegiuit, a omului care-L mânie pe Dumnezeu. Epistola are un caracter didactic și, dovedind calități de păstor, Pavel doreşte să îi ajute pe romani, d.p.d.v. spiritual prin 3 măsuri:
– Mai întâi, îşi programează o vizită ca să-i poată învăța mai multe pe calea credinței;
– În al doilea rând, le prezintă evanghelia ca să înţeleagă rolul şi locul evreilor şi al neamurilor în planul de mântuire al lui Dumnezeu. De fapt, le arată că şi unii şi alţii, fie cu Legea de pe Sinai sau cu legea conştiinţei, sunt vinovaţi şi nu pot fi mântuiţi decât prin credinţa în Domnul Isus;
– În al treilea rând, ap. Pavel le prezintă viziunea sa misionară cu scopul de a-i învăța ceva: în loc să se certe şi să se respingă reciproc, mai bine să-I mulţumească lui Dumnezeu pentru mântuire şi darul credinţei. De aceea, ar trebui să îl ajute la misiune, la vestirea evangheliei până la marginea pământului, lucru pe care li-l mărturisește în finalul epistolei, adică dorința lui de a ajunge până în Spania. (Rom. 15:28: ,,După ce-mi voi împlini, dar, însărcinarea aceasta şi le voi încredinţa aceste daruri (adică ducerea ajutoarelor pt. sfinții din Ierusalim), voi pleca în Spania şi voi trece pe la voi.”).
De la prezentarea evangheliei, ap. Pavel trece la prezentarea misiunii. Prin Isus Hristos, el a primit harul şi apostolia, darul misiunii şi autoritatea trimiterii, ca să aducă la auzirea şi ascultarea credinţei pe toate neamurile, chemate să fie poporul lui Isus Hristos. Misiunea internațională, așa cum o numim noi astăzi, i-a adus atât bucurii cât și necazuri, pe care apostolul le mărturisește în 2 Cor. 6:4-10 – ,,Ci, în toate privinţele, arătăm că suntem nişte vrednici slujitori ai lui Dumnezeu, prin multă răbdare, în necazuri, în nevoi, în strâmtorări, în bătăi, în temniţe, în răscoale, în osteneli, în vegheri, în posturi; prin curăţie, prin înţelepciune, prin îndelungă răbdare, prin bunătate, prin Duhul Sfânt, printr-o dragoste neprefăcută, prin cuvântul adevărului, prin puterea lui Dumnezeu, prin armele de lovire şi de apărare pe care le dă neprihănirea; în slavă şi în ocară, în vorbire de rău şi în vorbire de bine. Suntem priviţi ca nişte înşelători, măcar că spunem adevărul; ca nişte necunoscuţi, măcar că suntem bine cunoscuţi; ca unii care murim, şi iată că trăim; ca nişte pedepsiţi, măcar că nu suntem omorâţi; ca nişte întristaţi, şi totdeauna suntem veseli; ca nişte săraci, şi totuşi îmbogăţim pe mulţi; ca neavând nimic, şi totuşi stăpânind toate lucrurile.”
Râvna lui pt. misiunea internațională a fost atât de mare încât a realizat 4 călătorii misionare atât pe mare cât și pe uscat. Față de evreii care i-au zădărnicit activitatea misionară, ap. Pavel are un cuvânt pe care îl împărtășește cu frații din Corint-2 Cor.11:23-27 ,,Sunt ei slujitori ai lui Hristos? – vorbesc ca un ieşit din minţi – eu sunt şi mai mult. În osteneli, şi mai mult; în temniţe, şi mai mult; în lovituri, fără număr; de multe ori în primejdii de moarte! De cinci ori am căpătat de la iudei patruzeci de lovituri fără una; de trei ori am fost bătut cu nuiele; o dată am fost împroşcat cu pietre; de trei ori s-a sfărâmat corabia cu mine; o noapte şi o zi am fost în adâncul mării. Deseori am fost în călătorii, în primejdii pe râuri, în primejdii din partea tâlharilor, în primejdii din partea celor din neamul meu, în primejdii din partea păgânilor, în primejdii în cetăţi, în primejdii în pustiu, în primejdii pe mare, în primejdii între fraţii mincinoşi; în osteneli şi necazuri, în privegheri adesea, în foame şi sete, în posturi adesea, în frig şi lipsă de îmbrăcăminte!”
Misiunea internațională, pt. ap. Pavel, a fost chiar viața lui. A vizitat și misionat cele mai mari orașe din lumea de atunci: Atena, Corint, Efes, Roma evanghelizând și făcând ucenici pt. Împărăția lui Dumnezeu.

II. CÂTEVA APLICAȚII ȘI CONSIDERENTE MISIOLOGICE:

Cum am putea, ca biserică mică, sprijinii misiunea mondială? În primul rând, prin rugăciune. În al doilea rând, prin sprijin financiar, după posibilitățile pe care le avem (de ex. misiunea Pro Africa)
Ca să te implici în misiune trebuie să înțelegi chemarea lui Dumnezeu, să cunoști evanghelia, ca să o poți împărtășii, şi să ai o viziune de ansamblu asupra misiunii.
După exemplul ap. Pavel, când înțelegi că ești robul Domnului, vei fi încurajat: atunci când treci prin încercări, când trebuie să priveşti înainte cu curaj, când trebuie să adopţi soluţii noi în situaţii neaşteptate, neobişnuite.
De asemenea, cunoaşterea evangheliei este de mare preţ. Avem modelul suprem al Domnului Isus care, d.p.d.v. omenesc, a ştiut toate greutăţile neamului său, speranţele şi nevoile, defectele şi idealurile, profeţiile pe care le așteptau. În aceste împrejurări a adus Isus vestea bună.
La fel, şi misionarii, ei trăiesc în niște împrejurări date şi trebuie să le cunoască bine, cu problemele lor, cu nevoile, cu idealurile lor, ca să ştie cum să prezinte mai bine adevărul mântuirii.
Onoarea pe care o are misionarul este că aduce cea mai bună veste, despre Cel mai valoros şi curat om, Dumnezeu întrupat, Isus Cristos; despre cea mai mare speranţă, cea a puterii învierii care poate schimba destinul omenirii pentru veșnicie.
În final, misionarul (implicat în misiunea mondială) are slujba de a duce evanghelia până la marginea lumii, să aducă toate neamurile la ascultarea de Hristos dar și viziunea de a pregătii oameni care să ducă ștafeta lucrării mai departe, așa cum a procedat ap. Pavel.

adaptare după pastor Octavian Baban