Chemare la rugăciune ziua 8
Ev. Matei 7:8 „Căci ori şi cine cere, capătă; cine caută, găseşte; şi celui ce bate, i se va deschide.”
Azi cerem de la Domnul:
– să fim împlinitori ai Cuvântului Matei 5:17-19
– să trăim în neprihănire – dreptate Matei 5:20
– să nu rănim-ucidem cu atitudinea şi vorba Matei 5:21-22
– dacă avem un conflict să căutăm împăcarea grabnică Matei 5:24-26
– să ne păzim de curvie şi preacurvie Matei 5:27-32
Ev. Matei 7:7 – „Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.”
Azi cerem de la Domnul:
– biruinţă în ispite prin Cuvânt Matei 4:1-11
– Vestirea Evangheliei să aducă lumină în viaţa multor oameni Matei 4:12-17
– tot mai mulţi oameni să asculte chemarea la pocăinţă Matei 4:17
– toţi credincioşii să asculte chemarea la slujire Matei 4:18-22
– vindecarea bolnavilor şi eliberarea de sub influenţa duhurilor rele Matei 4:23-25
– să avem o bună mărturie înaintea oamenilor (lumină şi sare) Matei 5:13-16
Ev. Matei 6:5-6 – „Când vă rugaţi, să nu fiţi ca făţarnicii, cărora le place să se roage stând în picioare în sinagogi şi la colţurile uliţelor, pentruca să fie văzuţi de oameni. Adevărat vă spun că şi-au luat răsplata. Ci tu când te rogi, intră în odăiţa ta, încuie-ţi uşa, şi roaga-te Tatălui tău, care este în ascuns, şi Tatăl tău care vede în ascuns, îţi va răsplăti.”
Azi ne rugăm pentru:
– eliberare de orice făţărnicie, mândrie
– o închinare nu de ochii oamenilor ci spre slava Domnului
– un timp de rugăciune zilnic, acasă – „în ascuns”
– mulţumim pentru fiecare răspuns la rugăciune
2 Împăraţi 20:1-6 (v. 5) „Întoarce-te şi spune lui Ezechia, căpetenia poporului Meu: „Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul tatălui tău David: „Ţi-am auzit rugăciunea şi ţi-am văzut lacrimile. Iată că te voi face sănătos; a treia zi, te vei sui la Casa Domnului.”
Să ne rugăm pentru:
– pocăinţă cu lacrimi
– credincioşie şi curăţie de inimă în relaţia cu Dumnezeu
– pregătirea pentru veşnicie
– vindecare celor bolnavi, ani de viaţă adăugaţi celor ce sunt în pragul morţii, o inimă mulţumitoare…
Chemare la rugăciune
40 de promisiuni cu privire la rugăciune şi 40 de zile în rugăciune….
Psalmul 32:3-8 „Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu, şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu. De aceea orice om evlavios să se roage Ţie la vreme potrivită! Şi chiar de s-ar vărsa ape mari, pe el nu-l vor atinge deloc. Tu eşti ocrotirea mea, Tu mă scoţi din necaz,…..”Eu zice Domnul – te voi învăţa, şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui, şi voi avea privirea îndreptată asupra ta.”
Ziua a 4 a Să ne rugăm pentru:
* pocăinţa de păcate – iertarea păcatelor v. 5 , 1 Ioan 1:9
* protecţie în primejdii şi izbăvire din necaz vr. 6,7
* învaţătură curată ,călăuzire pe cale, sfătuire, veghere asupra noastră. vr 8
Chemare la rugăciune
40 de promisiuni cu privire la rugăciune şi 40 de zile în rugăciune….
Psalmul 50:14-15 „Adu ca jertfă lui Dumnezeu mulţămiri, şi împlineşte-ţi juruinţele făcute Celui Prea Înalt. Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvi!”
Ziua 3. Să ne rugăm pentru a ne împlini promisiunile făcute Domnului şi
Izbăvirea din necaz: – izbăvirea celor bolnavi, izbăvirea celor prigoniţi, izbăvirea celor săraci, izbăvirea celor singuri, izbăvirea celor închişi pe nedrept, izbăvirea celor robiţi de felurite patimi (droguri, ţigară, alcool, pornografie,…)
Chemare la rugăciune
40 de promisiuni cu privire la rugăciune şi 40 de zile în rugăciune….
1 Împăraţi 3:9-12 (v. 11 „Şi Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceri pentru tine nici viaţă lungă, nici bogăţii, nici moartea vărşmaşilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, voi face după cuvântul tău.”) Ziua 2. Luni 2 februarie 2015
Să ne rugăm pentru a avea o inimă înţeleaptă – pricepută, puterea de a deosebi binele de rău şi harul de a trăi cu dreptate în toate relaţiile noastre.
Va invit dragi prieteni si fraţi, să vă uniţi în rugăciune, cu Biserica Speranţa din Vişeu de Sus, în următoarele 40 de zile, pentru motive de interes general. 40 de promisiuni cu privire la rugăciune şi 40 de zile în rugăciune.
Psalmul 102:1718 „El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului şi nu-i nesocoteşte rugăciunea. Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni şi poporul care se va naşte, să laude pe Domnul!”
Ziua 1. Duminică 1 Februarie 2015
Să ne rugăm pentru cercetarea şi zidirea celor ce participă la Cina Domnului.
Text Efeseni 4:1-6: “Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o, cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii. Este un singur trup, un singur Duh, după cum şi voi aţi fost chemaţi la o singură nădejde a chemării voastre. Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez. Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi.”
În Psalmul 1:1 stă scris: “ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi…”
Sfaturile vrednice de primit vin din partea oamenilor chemaţi de Domnul la mântuire şi la slujire, oameni care au dovedit în timp prin viaţa lor că sunt credincioşi şi în vremuri bune dar şi în vremuri de încercare. Aşa a fost apostolul Pavel. Să fim şi noi oameni vrednici de a da sfaturi altora.
Un sfat bun găsim întotdeauna în Sfânta Scriptură.
2.Să ne purtăm într-un chip vrednic de chemarea primită. Efeseni 4:1, 2
Aceste chemări ne obligă la o purtare în chip vrednic de cel ce a făcut chemarea, dar şi de harul şi responsabilitatea primită prin această chemare.
Ce înseamnă să ne purtăm în chip vrednic? Cum trebuie să ne purtăm?
Trebuie să ne purtăm în chip vrednic în relaţia cu Dumnezeu, cu fraţii de credinţă, cu toţi oamenii.
3.Să căutăm să păstrăm unirea Duhului prin legătura păcii. Efeseni 4:3-6
Avem pace cu Dumnezeu prin credinţa în Domnul Isus şi câtă vreme ascultăm de El.
Promovăm pacea în toate relaţiile noastre.
Cum putem păstra unirea Duhului? Ce trebuie să ştim?
Religii sunt multe dar credinţă adevărată nu este numai aceea care izvorăşte din Sfânta Scriptură.
Avem nevoie de unitate în crez, unitate în scop, unitate în trăirea practică.
Care sunt câteva din beneficiile unităţii?
Doamne ajută! Doamne dă izbândă!
pastor Teodor Groza
Luni, 5 ianuarie „Sfințească-se Numele Tău” – Prioritatea lui Dumnezeu
Dumnezeu trebuie să aibă prioritatea în fiecare aspect al vieții noastre. Rugăciunea nu trebuie să fie un obicei ocazional, care îi dă lui Dumnezeu un omagiu trecător, ci ar trebui să deschidă, pentru noi, mari dimensiuni ale reverenței, cinstei și adorării. Numele lui Dumnezeu reprezintă tot ce este El: caracterul, planul, voia Lui. Este expresia esenței și ființei Sale.
Prin Domnul Isus, Dumnezeu s-a făcut cunoscut oamenilor în mod personal. A sfinți Numele lui Dumnezeu înseamnă a-L glorifica și a-L asculta pe El ca fiind singurul Dumnezeu. A sfinți Numele lui Dumnezeu cu adevărat înseamnă a-L include în mod conștient în gândurile și vocabularul nostru, precum și în fiecare acțiune zilnică (1 Petru 3:15). Numele Tatălui este sfințit cel mai mult atunci când ne comportăm în conformitate cu voia Lui.
I. Ne închinăm și mulțumim pentru că:
1. ni s-a descoperit și nouă prin Fiul Său (Ioan 14:9);
2. Domnul Isus ne-a făcut cunoscut acest Nume (Evrei 2:12; Ioan 17:6);
3. Tatăl Și-a înălțat Fiul și I-a dat Numele cel mai minunat (Fil. 2:9-11; Evrei 1:1-4).
II. Mărturisim și ne pocăim pentru că:
1. am căutat slava oamenilor (Ioan 5:44; Ioan 12:43);
2. din pricina neascultării noastre, Numele Domnului a fost vorbit de rău (Rom. 2:23,24).
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1. să nu ne rușinăm de Numele Domnului (Luca 9:26);
2. ca toți membrii familiilor creștine să-L cunoască pe Domnul;
3. mântuirea poporului Israel, care s-a lepădat de Domnul Isus și de Numele Lui (Rom.10:12; 10:1).
Miercuri, 7 ianuarie „Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ” – Planul lui Dumnezeu
Chemarea la rugăciune este o chemare la dragoste, supunere și ascultare. Este oportunitatea unei părtășii dulci, intime și intense a sufletului cu infinitul Creator. Credinciosul este chemat să aducă cerul pe pământ, sfințind Numele lui Dumnezeu, lăsând să vină Împărăția Lui și căutând să facă voia Lui. Viața noastră de rugăciune este adesea slabă deoarece nu ne rugăm cu credință. Adesea ne rugăm dintr-un simț al datoriei și al obligației, dar în subconștientul nostru, ne gândim că oricum Dumnezeu face ce vrea. În Luca 18, Domnul ne învață să stăruim în rugăciune.
Lipsa rugăciunii cu credință poate împiedica împlinirea voii lui Dumnezeu. În planul înțelept și plin de har al lui Dumnezeu, rugăciunea este esențială pentru împlinirea corespunzătoare a voii Lui. Când spunem „facă-se voia Ta precum în cer, așa și pe pământ,” ne rugăm:
– ca voia lui Dumnezeu să devină și voia noastră;
– ca voia lui Dumnezeu să se facă pe tot pământul, așa cum se face și în cer.
I. Ne închinăm și mulțumim pentru că:
1. în Cuvântul Lui putem găsi voia Lui.
2. voia Lui e suverană. Să spunem plini de reverență, ca Domnul în Ghetsimani: „să se facă doar voia Ta.”
II. Mărturisim și ne pocăim pentru:
1. împrejurările când am dat la o parte voia lui Dumnezeu, făcând voia noastră;
2. rugăciunile formale, fără credință.
III. Cerem și ne rugăm pentru ca:
1. să se facă voa lui Dumnezeu pe pământ;
2. să se facă voia lui Dumnezeu în Biserică;
3. să se facă voia lui Dumnezeu în familie;
4. țara noastră să aibă legi după voia lui Dumnezeu.
Joi, 8 ianuarie „Pâinea noastră cea de toate zilele” – Grija lui Dumnezeu
Este minunat să putem înțelege că Dumnezeul universului, Cel care este sfânt și atotputernic, se îngrijește de toate nevoile noastre. Dumnezeu se obligă să se îngrijească de nevoile noastre. Pâinea nu reprezintă doar mâncare, ci ea este simbolul nevoilor fizice necesare existenței noastre pe pământ. În Psalmul 37:25, Dumnezeu promite ajutor pentru cei ce se încred în El. Domnul Isus ne-a învățat să nu ne îngrijorăm de aceste lucruri (Matei 6:25-33), ci să căutăm Împărăția Lui. Uneori, Dumnezeu a dat cele necesare copiilor Săi prin mijloace miraculoase (ex. Israel în pustie, Ilie Tișbitul, înmulțirea pâinilor), însă modalitatea principală prin care se îngrijește de noi este munca, pentru care ne-a dat viață, putere, resurse și oportunități. A accepta providența lui Dumnezeu pentru ziua prezentă, fără a ne îngrijora de nevoile noastre pentru viitor, este o mărturie a mulțumirii și încrederii.
I. Ne închinăm și mulțumim pentru:
1. promisiunea că Se îngrijește de noi (Evrei 13:5);
2. darul de a lucra cu mâinile noastre și pentru capacitatea fizică și intelectuală.
II. Mărturisim și ne pocăim pentru:
1. povara pe care o purtăm adesea în noi, adică îngrijorările.
2. păcatele națiunii noastre: corupția, lăcomia, nedreptatea, indiferența față de Dumnezeu.
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1. a avea o stare de mulțumire (Evrei 13:5). Mulțumiți-vă cu ce aveți!
2. creștinii șomeri;
3. studenții creștini;
4. creștinii plecați la lucru în alte țări.
Vineri, 9 ianuarie „Ne iartă nouă greșelile noastre” – Iertarea lui Dumnezeu
Cei ce se încred în Domnul Isus au primit iertarea lui Dumnezeu. Această rugăciune este adresată credincioșilor. „Greșelile” la care referă aici sunt cele pe care le fac creștinii atunci când păcătuiesc. Cu mult mai importantă decât nevoia de pâine zilnică este nevoia de iertare. Domnul Isus pune o condiție pentru iertarea păcatelor: „precum iertăm și noi greșiților noștri.” Principiul este simplu, dar serios – dacă vom ierta, vom fi iertați. Iertarea este semnul unei inimi cu adevărat reînnoite. Trebuie să fim motivați să iertăm din pricina exemplului lui Cristos – „Fiți buni unii cu alții, miloși, și iertați-vă unul pe altul, cum v-a iertat și Dumnezeu pe voi în Cristos” (Efeseni 4:32). Iertarea pe care o acordăm altora ne eliberează conștiința de vinovăție. Neiertarea este o barieră în fața iertării lui Dumnezeu. Iertarea păcatului altei persoane reprezintă cea mai înaltă virtute a omului (Prov. 19:11).
I. Ne închinăm și mulțumim pentru:
1. iertarea primită în dar prin Cristos. (Coloseni 1:14);
2. credincioșia și dreptatea lui Dumnezeu în acordarea iertării (1 Ioan 1:9).
II. Mărturisim și ne pocăim pentru că:
1. uneori suntem stăpâniți de un duh de neiertare (Matei 18);
2. greșelile noastre au produs durere multor creștini sau celor din familie.
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1. ca duhul de iertare să cârmuiască relațiile dintre copiii lui Dumnezeu.
2. familiile creștine dezbinate, sau în prag de divorț;
3. Bisericile fără lucrători.
Sâmbătă, 10 ianuarie „Nu ne duce în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău” – Protecția lui Dumnezeu
Sfințenia și bunătatea lui Dumnezeu nu vor permite ca El să ducă pe cineva, cu atât mai puțin pe unul dintre copiii Lui, într-un loc sau într-o situație în care ei să fie ademeniți în mod intenționat să păcătuiască. Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „sunt ispitit de Dumnezeu.” El nu ispitește pe nimeni (Iacov 1:13). Când privim cu sinceritate la puterea păcatului, la slăbiciunea și la tendințele noastre păcătoase, tremurăm în fața pericolului, sau a încercării. Această cerere este un apel către Dumnezeu, ca El să vegheze peste ochii, urechile, gura, mâinile și picioarele noastre, pentru ca, indiferent unde mergem, sau ce facem, El să ne păzească de păcat. Domnul Isus s-a rugat să fim păziți de cel rău (Ioan 17:15). Duhul Sfânt ne spune că Dumnezeu nu va îngădui să fim ispitiți peste puterile noastre (1 Corinteni 10:13). Prin această cerere, „nu ne duce pe noi în ispită, ci izbăvește-ne de cel rău,”mărturisim nevoia noastră de a primi protecție și ocrotire de la Dumnezeu.
I. Ne închinăm și mulțumim pentru:
1. ocrotirea asigurată (1 Petru 1:5);
2. că El este în control (1 Corinteni 10:13).
II. Mărturisim și ne pocăim pentru:
1. că atunci când ascultăm de firea noastră, ne îndreptăm spre ispite și ieșim din sfera ascultării de Domnul;
2. slăbiciunea noastră pentru anumite păcate;
3. că ne-am lăsat duși în ispite de anumiți oameni.
III. Cerem și ne rugăm pentru:
1. copiii, elevii, studenții și tinerii creștini care sunt supuși ispitelor;
2. ca Biserica să fie păzită de cel rău, de învățători falși și de lupi răpitori;
3. bolnavi.
Joi 25 decembrie, ora 10.00 – 12.00, lansare de carte la Biserica Baptistă Speranţa Vişeu de Sus.
Poezii – Vegherea înţelepţilor – Teodor Groza
Toată slava si mulţumirea lui Dumnezeu!
1 Tesaloniceni 5:18
Efeseni 6:18-19
Efeseni 5:14-16
1 Corinteni 9:23
Text: Geneza 47
LECȚIILE GOSENULUI (Geneza 47)
A trecut încă un an, an marcat pentru fiecare dintre noi cu experiențe pe care le considerăm bune sau rele. Este în natura omenească această tendință de a suprima amintirea experiențelor dureroase din trecut și a reține doar pe cele pozitive. Dacă Dumnezeu ne-a dat puțin răgaz în viața noastră, este bine să folosim timpul acesta pentru reflecție. Vorba lui Socrate, <O viață neexaminată nu este vrednică să fie trăită>. Vom găsi ajutor în reflecția noastră privind la familia lui Iacov; o familie zbuciumată, amenințată din interior de intrigi și certuri, din exterior de dușmani puternici, și apoi de o foamete cruntă.
Această familie ajunge în sfârșit în Gosen – locul binecuvântărilor materiale și spirituale. Familia se bucură de o unitate fără egal în istoria ei, rănile vechi au început să se vindece, totul era ca în paradis, era parcă prea frumos să fie adevărat. Pericolul mare pentru Iacov și familia lui era să uite drumul care i-a condus în Gosen, să uite lecțiile care trebuie să le învețe din aceste experiențe în umblarea cu Dumnezeu. Auzim deseori citatul, <Cine nu învață din greșelile istoriei este condamnat să le repete.> Dumnezeu a dat liniște familiei lui Iacov, un timp bun pentru o privire retrospectivă.
Momentele de liniște, pace, sunt momente bune pentru reflecție. Mesajul care doresc să-l împărtășesc cititorilor se intitulează: ,,Lecțiile Gosenului.” Nu te-ndoi de intențiile bune ale lui Dumnezeu, chiar dacă drumul pe care treci este uneori dificil. Puneți-vă în situația lui Iacov – ce intenții bune poate avea Dumnezeu atunci când trăiesc cu durerea despărțirii de un copil drag? Puneți-vă în situația lui Iosif – ce intenții bune poate avea Dumnezeu lăsându-mă victimă urii fraților mei, victimă soției lui Potifar, și irosindu-mi cei mai buni ani ai vieții în închisoare? Puneți-vă în situația fraților lui Iosif – ce intenții bune poate avea Dumnezeu cu noi după ce am căzut atât de adânc în păcatul nostru?
Acestea sunt întrebări legitime, care nu mai sunt apăsătoare în Gosen. De ce a trebuit Iacov să-l piardă pentru o vreme pe Iosif? Tocmai ca Iosif să devină salvatorul familiei lui. De ce a trebuit să-l piardă în condiții atât de dureroase? Pentru că Dumnezeu a vrut să schimbe inima rea a copiilor lui. De ce a trecut Dumnezeu pe frații lui Iosif prin experiențe șocante? Pentru că a vrut să-i ierte, să-i reabiliteze. Dumnezeu ne lasă să știm care sunt intențiile Lui pentru noi când spune prin gura proorocului Ieremia: „Căci Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace și nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor și o nădejde. Voi Mă veți chema, și veți pleca; Mă vețiruga și vă voi asculta. Mă veți căuta și Mă veți găsi, dacă Mă veți căuta cu toată inima.” (Ieremia 29:11-13)
Nu-ți închide inima față de Dumnezeu, chiar dacă experiențele dureroase din trecut te urmăresc. Caută-L din toată inima și nu te îndoi de intențiile Lui bune cu privire la tine. Ai răbdare și așteaptă în tăcere răspunsul Domnului. Dumnezeu face o diferență clară între copiii Lui și lume. Aceasta este a doua lecție care trebuia s-o învețe Iacov și familia lui în Gosen. În textul nostru ni se prezintă un contrast clar între Gosen și restul lumii (Egipt, Canaan). Lucrul acesta este evident citind vv. 12-13 „Iosif a hrănit cu pâine pe tatăl său, pe frații săi, și pe toată familia tatălui său, după numărul copiilor. Nu mai era pâine în toată țara, căci foametea era foarte mare; țara Egiptului și țara Canaanului tânjeau din pricina foametei.”
Aparent, nu este nici o diferență între copiii lui Dumnezeu și lume, dar diferența se vede clar în vreme de criză. Dar diferența aceasta se vede la un nivel mult mai adânc, nivelul spiritual. Copiii lui Dumnezeu umblă în lumină, lumea bâjbâie în întunerec. Copiii lui Dumnezeu au nădejde, cei din lume sunt fără nici o nădejde. Copiii lui Dumnezeu sunt ocrotiți, cei din lume sunt victimele celui rău. Copiii lui Dumnezeu au semnul divin pe frunte, ceilalți n-au nici un semn de protecție. Oricât de frumos ar fi Gosenul, copiii lui Dumnezeu trebuie să aibă inima alipită de Canaan. Iacov trăiește a doua tinerețe. El recunoaște în fața lui Faraon că zilele lui au fost rele. Dar acum el are parte de 17 ani de vis. Imaginați-vă să nu ai griji materiale, familia să-ți fie bine, în unitate, etc. Ce să-ți dorești mai mult? Şi totuși, Iacov vrea să fie înmormântat în Canaan. De ce? Canaanul este țara promisă, nu Gosenul. Ştim că experiența fericită în Gosen nu a fost de lungă durată. Gosenul nu a fost locul fericirii permanente.
Aceasta îmi aduce aminte de povestea rabinului Hofetz Chaim, care a trăit în Polonia în secolul XIX. Un autor anonim a relatat despre vizita unui turist american la casa rabinului, care a fost tare contrariat de condițiile lui de viață, într-o camera simplă, plină cu cărți, cu o bancă și o masă. Turistul a întrebat, <Rabi, unde îți este mobila?> <Unde este mobila ta?> a răspuns rabinul. <A mea?> a întrebat nedumerit americanul. <Eu sunt doar un vizitator aici. Sunt un călător în trecere prin locul acesta.> <Şi eu, la fel,> a răspuns Hofetz Chaim.
Oricât de bine ar fi în America, sau oriunde în lume, nu trebuie să ne legăm inima de Gosenul Egiptului. Să nu uităm că suntem doar călători aici, destinația noastră este cerul. De aceea să ne legăm inima de Canaanul ceresc. Ce a vrut Dumnezeu să te învețe anul trecut? Ce experiențe ai avut cu Dumnezeu? Consideri că numai experiențele bune sunt demne de aducere aminte? Dumnezeu nu irosește nici o experiență prin care ne trece, și cred că toate ne sunt date cu un scop. Fă-ți puțin timp să reflectezi, să mulțumești lui Dumnezeu, și să-ți refocalizezi atenția spre lucrurile de sus care sunt veșnice.
Liviu Țiplea
BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS 