Conducerea Uniunii Bisericilor Baptiste din România

Publicat de elpizein pe iunie 6, 2015
Publicat în: Uncategorized.

Viorel Iuga este noul președinte a Uniunii Baptiste din România

viorel-iuga-presedinteViorel Iuga a fost ales ca președinte a Uniunii Bisericilor Baptiste din România la cel de-al 36-lea Congres al Cultului Creștin Baptist  la Oradea.

Din comitetul executiv mai fac parte:
– Ioan Ardelean – secretar general
– Otniel Ioan Bunaciu – vicepresedinte cu misiunea
– Sami Tuţac – vicepreşedinte cu pastorala
– Paul Negruţ – vicepreşedinte cu educaţia
– Ilie Milutin – secretar general adjunct
– Pal Borzasi – Convenţia Baptistă Maghiară

Dumnezeu să îi binecuvinteze!

Moțiunile adoptate de participanții la Congresul Cultului Creștin Baptist din România

Publicat de elpizein pe iunie 6, 2015
Publicat în: Uncategorized.
Textul integral al celor șapte moțiuni adoptate de participanții la cel de-al XXXVI-lea congres al Cultului Creștin Baptist din România care s-a desfășurat între 28-29 mai 2015 la Biserica Emanuel din Oradea.
Prima moțiune
Delegații la cel de-al XXXVI-lea Congres al Cultului Creștin Baptist din România îndeamnă toate bisericile baptiste, potrivit cu tema Congresului, Isus – Calea, Adevărul și Viața, să umble în credincioșie pe calea trasată de Domnul Isus. Suntem chemați să ținem sus Cuvântul Adevărului și să trăim viața creștină oferită de către Domnul nostru, care prin Duhul Sfânt locuiește în inimile credincioșilor. Toți pastorii și slujitorii bisericilor sînt chemați să îndrume poporul în vederea întrupării acestui adevăr.
A doua moțiune
Delegații la cel de-al XXXVI-lea Congres al Cultului Creștin Baptist din România își exprimă îngrijorarea și se pronunță hotărât împotriva actelor de prigonire a creștinilor până la martirizare. Cerem tuturor credincioșilor să se roage fierbinte pentru biserica în suferință, iar conducerii de stat îi cerem să intervină la autoritățile statale prin toate mijloacele diplomatice pentru stăvilirea genocidului creștin.
Citeste mai mult:

Moțiunile adoptate de participanții la Congresul Cultului Creștin Baptist din România

Explicații la Galateni 1:6-10

Publicat de elpizein pe mai 8, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , , .

Încă de la v. 1 din cap. 1, Pavel se prezintă ca un apostol pus în slujbă chiar de Domnul Isus și ne aducem aminte că cuvântul apostol este folosit în 2 sensuri:

  1. Unul dintre cei 12 cf. (Fapte 1:21-26), ,,Trebuie deci ca, dintre cei ce ne-au însoţit în toată vremea în care a trăit Domnul Isus între noi, cu începere de la botezul lui Ioan până în ziua când S-a înălţat El de la noi, să fie rânduit unul care să ne însoţească drept martor al învierii Lui.” adică:
    a. Cu Isus in cei 3 ani ai Sai de lucrare (v.21)
    b. Martor al lucrarii de după invierea Sa (v.22)
    c. Ales de Hristos cf. Fapte 9:16 ,,el este un vas pe care l-am ales, ca să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor şi înaintea fiilor lui Israel”
  2. Unul trimis în afară. Este folosit într-un sens larg.

Pavel afirmă că el este apostol ,,nu de la oameni ci prin Isus Cristos” – adică Isus și-a întins mâna deasupra lui Pavel, l-a numit și l-a pus deoparte pentru slujbă: „el este un vas pe care l-am ales …”
Vom analiza în continuare câteva cuvinte cheie pe care le-am întâlnit în textul citit:
v. 6 ,,treceţi” – exprimă o acţiune pe care au făcut-o galatenii (în altă traducere ,,părăsiţi”). Cuvântul acesta era folosit în legătură cu dezertarea unui soldat care se pedepsea cu moartea. Cuvântul acesta ne arată că galatenii ,,dezertau” de bună voie (de unde?)

  1. de la Dumnezeu şi de la Isus Cristos la o evanghelie falsă;
  2. de la har la har+fapte

Evanghelia este în strânsă legătură cu “harul lui Cristos”. În sensul acesta sunt folosite 2 aspecte ale Evangheliei în epistolele ap. Pavel:

  1. Faptele – adică moartea, îngroparea şi învierea lui Cristos (1 Cor. 15:1-4)
  2. Rodul acestor fapte – adică, mântuirea primită prin credinţă si nimic altceva (Gal. 2:16).

,,(aşa de)repede” – sau ,,uşor”, exprimă modul în care au reacţionat galatenii la ,,noua evanghelie”, la învăţăturile eretice ale noilor învăţători.
,,v-a chemat” – se referă la chemarea oamenilor la salvarea pe care o primesc din partea lui Dumnezeu.
,,harul” – actul gratuit şi suveran de milă, de îndurare a lui Dumnezeu de acordare a salvării de la mânia viitoare. Lucrul acesta este realizat prin moartea şi învierea lui Cristos, în afara oricărui merit sau faptă omenească.
,,altă evanghelie” – opusă adevăratei Evanghelii. Acestei false evanghelii i s-au adăugat cerinţele, ceremoniile şi standardele Vechiului Legământ ca nişte porunci necesare mântuirii. Adăugând Legea la Evanghelia lui Cristos, falşii învăţători distrugeau practic harul, transformând mesajul despre darul nemeritat a lui Dumnezeu într-un mesaj despre darul dobândit şi meritat prin fapte.
v. 7 ,,Evanghelia lui Cristos” – este numai o singura Evanghelie – una singură în fapte și interpretare. Aceasta înseamnă Vestea Bună a salvării numai prin har, prin intermediul credinţei în Cristos. ,,Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă şi aceasta nu vine de la voi ci este darul lui Dumnezeu…” (Efes. 2:8) A încerca să schimbi Evanghelia are efectul de a o transforma în opusul a ceea ce este ea într-adevăr.
v. 8 ,,noi înşine sau un înger din cer” – Pavel vorbeşte aici dând exemplul, cel mai probabil, de învăţătură greşită. Galatenii n-ar trebui să primească nici un mesager oricât de impresionant ar arăta el, dacă învăţătura lui despre mântuire diferă câtuşi de puţin faţă de învăţătura Domnului Isus sau a apostolilor.
,,anatema” – “a fi osândit”de 2 ori. Pavel rosteşte acest blestem asupra tuturor celor care îndrăznesc să predice altă evanghelie. În timp ce Legea este însoţită de blestem, pt. toţi cei ce eşuează în păzirea ei, Evanghelia este însoţită de blestem pt. toţi cei ce încearcă să o modifice.  
v. 9 Daca orice alt mesaj decat Evanghelia este primit, el este fals și de imitație. Evanghelia lasă pe dinafară toate lucrările omeneşti. Dumnezeu mântuiește numai o clasă a omenirii – pe cei neevlavioși. Aceasta este singura cale. Neprihănirea umană este o cârpă murdara în fața lui Dumnezeu. Legea ne condamnă și trebuie să ne lase fără vorbe înainte ca harul să ne mântuiască. Adevarata dificultate nu este a fi destul de bun pentru a fi mântuit, ci a te recunoaște suficient de păcătos. Umanitatea refuză să recunoască condiția ei pierdută înaintea lui Dumnezeu. Aceasta este situația grea a umanității. Iudeii nu au negat faptele Evangheliei, ei au pervertit-o și de aceea au fost anatemizaţi. “Evanghelia” legii și harul sunt un amestec care nu are nici putere, nici creștere și nici biruință.
v. 10 ,,caut să plac oamenilor?” – a fost o vreme când Pavel a fost motivat prin persecuţia adusă creştinilor să fie pe placul celor din neamul lui.
,,robul lui Cristos” – Predicarea Evangheliei nu este plăcută omului pierdut. Nici un om nu poate mulţumi şi pe Dumnezeu şi pe oameni, de aceea Pavel se vede în această postură de rob. El a devenit rob de bună voie, fapt care l-a costat multă suferinţă din partea altora. Un astfel de sacrificiu personal este exact opusul scopului de a fi plăcut oamenilor.

Libertatea Evangheliei înseamnă trăire sub autoritatea Duhului Sfânt

Publicat de elpizein pe aprilie 30, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , .

Text: Galateni 5:16-26 (Rom. 8:6)

Vrem să învăţăm:
– ce înseamnă să trăieşti sub autoritatea Duhului Sfânt?
– care sunt binecuvântările de care au parte cei ce umblă conduşi de Duhul?
Ap. Pavel îşi continuă secţiunea practică din epistola pe care a adresat-o credincioşilor din Galatia, arătând că, pt. a avea parte de libertatea oferită de Dumnezeu prin Hristos şi pt. a rămâne statornici lângă Evanghelie, cei credincioşi trebuie să trăiască sub autoritatea Duhului Sfânt. Pentru a sublinia acest adevăr, el a folosit poruncile: „umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti” (v. 16).
Ce înseamnă aceasta? A umbla prin (în) Duhul înseamnă:

  • Să-L laşi să-Şi facă voia în viaţa noastră;
  • Să rămâi în părtăşie cu El;
  • Să iei hotărâri în lumina sfinţeniei Lui;

Studiind pasajul care explică aceste porunci, descoperim că:
I. CEI CE TRĂIESC SUB AUTORITATEA DUHULUI SFÂNT BIRUIESC FIREA
Pentru a arăta de ce nu trebuie să împlinim poftele firii pământeşti ci să umblăm cârmuiţi de Duhul Sfânt, ap. Pavel prezintă la:

  1. – v. 17 – conflictul dintre firea pământească şi Duhul Sfânt. Duhul şi firea veche sunt într-un permanent conflict. Partea credinciosului este să cedeze în faţa îndemnului Duhului şi să I se predea. Dumnezeu ar fi putut elimina din credincios, la convertirea lui, firea veche dar nu a procedat aşa. De ce? Pt. că a dorit să-i amintească în permanenţă că are slăbiciuni şi să-l facă în stare să se bizuie pe Cristos, Marele Preot şi Avocatul său. În loc să elimine firea veche din noi, Dumnezeu ne-a dat Duhul Sfânt care să locuiască în noi, care să ne facă să-l lăudăm pe Acela care ne-a mântuit.
  2. – v. 19-21 – enumeră faptele firii pământeşti. Ce fel de fapte produce natura omenească căzută? Fapte care sunt evidente în lumea de azi şi acestea sunt:
    – preacurvia, infidelitatea în relaţia de căsătorie;
    – curvia, relaţiile intime înainte de căsătorie;
    – necurăţia, decăderea morală, atracția spre plăcerile trupești;
    – desfrânarea, întreţinerea de relaţii intime neîngăduite şi nelegitime;
    – destrăbălarea, comportamentul neruşinat din care lipseşte stăpânirea de sine;
    – idolatria, închinarea la idoli văzuţi şi nevăzuţi, alături de imoralitatea ce însoţeşte această închinare la demoni;
    – vrăjitoriile, practicarea artelor magice, întreţinerea de raporturi cu duhuri rele, rostirea unor incantaţii magice, superstiţiile şi ,,ghinionul”
    – vrăjmăşiile, sentimente de ură şi răutate faţă de semeni;
    – certurile, ciorovăielile, enervările, ţipetele şi neînţelegerile dintre oameni;
    – geloziile, absenţa încrederii între soţi, suspiciunile;
    – mâniile, izbucnirile nervoase, supărările;
    – dezbinările, dezacordurile provocate de neînţelegeri;
    – certurile de partide, grupările create de oameni tari la cerbice, neînduplecaţi;
    – pizmele, invidia sau nemulţumirea manifestată faţă de succesul sau bunăstarea altora;
    – uciderile, crimele din diferite motive care încalcă porunca de iubire a semenului;
    – beţiile, sau starea de ebrietate, de inconştienţă parţială sau totală cauzată de consumul de băuturi alcoolice;
    – îmbuibările, petrecerile dezmăţate cum mai sunt numite, consumul exagerat de mâncare, adunările zgomotoase pt. distracţie,însoţite de beţie.
  3. – v. 21/b arată urmarea acestor păcate: ,,cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.”
  4. – v. 24-26, prezintă calea prin care este câştigată biruinţa: răstignirea firii pământeşti.
    v.24 arată şi spre trecut: atunci când Duhul lui Dumnezeu ne-a născut din nou. Când ne-am pocăit, într-o privinţă, am ţintuit pe cruce vechea natură rea şi coruptă cu toate apucăturile ei. Am luat atunci hotărârea că nu vom mai trăi pt. a face pe placul firii pământeşti. Numai că, despre această decizie trebuie să ne aducem aminte în fiecare zi şi să ştim că încontinuu trebuie să dăm la moarte firea noastră veche.
    v 26 ne arată 3 atitudini de care trebuie să ne ferim:
    1.     slava deşartă – să nu avem o părere mai înaltă sau falsă despre noi. Dumnezeu nu vrea ca copiii Lui să se laude sau să se îngâmfe, pt. că asta nu-i stă bine unui păcătos mântuit prin har.
    2. provocarea sau întărâtarea – de fapt, este o tăgăduire a vieţii trăite în plinătatea Duhului când îi întărâţi pe alţii să se conformeze propriilor tale puncte de vedere. Asta pt. că niciodată nu putem şti îndeajuns problemele şi ispitele cu care se confruntă cineva, mai ales dacă noi nu am trecut prin ele. 3. invidia – de fapt, este păcatul de a dori un lucru ce aparţine altuia. Invidia este resentimentul avut faţă de succesul altei persoane, faţă de talentele, averile sau frumuseţea acelei persoane. Cei mai puţin talentaţi sau care au un caracter mai slab sunt ispitiţi să-i invidieze pe cei ce par a fi mai pricepuţi, în cazul galatenilor şi în păzirea legii. Un credincios adevărat ar trebui să-i stimeze pe alţii mai mult decât pe sine pt. că cei ce au un caracter mare slujesc, de cele mai multe ori nebăgaţi în seamă, ostenindu-se în tăcere.II. CEI CE TRĂIESC SUB AUTORITATEA DUHULUI SFÂNT SUNT IZBĂVIŢI DE LEGE

Ap. Pavel arată că cei credincioşi nu mai au nicio responsabilitate faţă de Lege, fiindcă nu mai sunt sub această autoritate (v. 18), iar cei călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu:

  1. trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt (v. 18; Rom. 6:13-14, 8:1-4: ,,Acum, dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământești, ci după îndemnurile Duhului.).
  2. au legea lui Dumnezeu scrisă în inimile lor (2 Cor. 3:3-6: ,,Voi sunteți arătați ca fiind epistola lui Hristos, scrisă de noi, ca slujitori ai Lui, nu cu cerneală, ci cu Duhul Dumnezeului celui Viu; nu pe niște table din piatră, ci pe niște table care sunt inimi de carne.)
  3. împlinesc Legea fiindcă trăiesc în dragoste (v. 14; Rom. 13:8-10: ,, Să nu datorați nimănui nimic, decât să vă iubiți unii pe alții: căci cine iubește pe alții a împlinit Legea. De fapt: „Să nu preacurvești, să nu furi, să nu faci nicio mărturisire mincinoasă, să nu poftești” și orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: „Să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți.” Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.).III. CEI CE TRĂIESC SUB AUTORITATEA DUHULUI SFÂNT SUNT PLINI DE ROADA DUHULUI

Ap. Pavel prezintă roada Duhului Sfânt în contrast cu faptele firii pământeşti, arătând că:

  1. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au o inimă bună, plină de dragoste, bucurie şi pace (primele 3 faţete ale roadei Duhului Sfânt definesc relaţia celui credincios cu el însuşi – v. 22/a )
  2. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au o atitudine bună, care se exprimă prin: răbdare, bunătate şi generozitate (facere de bine). Aceste faţete ale roadei Duhului Sfânt definesc relaţia pe care cel credincios o are cu semenii (v. 22/b).
  3. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au un caracter bun, exprimat prin: credincioşie (credinţă), blândeţe şi înfrânare (înfrânare înseamnă a te păstra sub control, a trăi respectând anumite limite sau autocontrol. Aceste limite sunt marcate de cunoaşterea şi împlinirea voii lui Dumnezeu – v. 5:22/c – 23). Aceste faţete ale roadei Duhului Sfânt definesc relaţia pe care o are cel credincios cu Dumnezeu.
  4. cei ce trăiesc sub autoritatea Duhului Sfânt au un viitor bun: fiindcă nu pot fi condamnaţi(v. 23/b)  au biruit firea (v. 24), înaintează în asemănarea cu Dumnezeu (v. 25) şi vor avea parte de slava care rămâne (v. 25)

adaptare după Dan Boingeanu

Împlinirea profețiilor misionare în Persoana lui Isus

Publicat de elpizein pe aprilie 19, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , .

Text: Isaia 53; Luca 24:13-32
Verset de aur: Isaia 53:12
Ideea centrală: Ispășirea prin moartea înlocuitoare a lui Isus Cristos este profețită și confirmată de evangheliști. Isus Cristos este Robul Domnului care plătește prin moartea Sa vina păcatelor omenirii, iar acest lucru este confirmat și de profeții care au descris în detaliu lucrarea Domnului.

EXPLICAŢII CONTEXTUALE ȘI EXEGETICE: ISAIA 53

Această profeție este unul dintre textele cele mai citate din Vechiul Testament când vine vorba despre suferințele Domnului Isus. Acesta a fost totodată și unul dintre textele cele mai cercetate de critici datorită exactității cu care autorul descrie, anticipând, suferințele Robului lui Dumnezeu. Tradiția creștină a asociat, pe bună dreptate, textul lui Isaia cu ultimele clipe din viața Mântuitorului. Fără a nega împrejurările istorico-politice și culturale din vremea lui Isaia, putem totuși observa din text un adevăr universal cu privire la lucrarea lui Dumnezeu: ispășirea de păcat se face prin moartea înlocuitoare a Robului Domnului. Destinatarii textului își mărturisesc vina și recunosc că Unul a murit pentru ei (v. 4-6).
Profeția Îl descrie pe omul care era Dumnezeu. În primele 2 versete ni se arată două adevăruri importante:
El era “brațul Domnului” (v. 1) și în același timp om (v. 2). Cu toate acestea, majoritatea celor care au privit la El la finalul vieții, nu au înțeles lucrarea pe care Mântuitorul a făcut-o pt. că ,,N-avea nici frumuseţe, nici strălucire ca să ne atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.”(v. 2). Suferința Sa a rămas pentru mulți de neînțeles.
Este clar în textul nostru că este vorba despre 2 persoane distincte: Prima persoană este Dumnezeu, iar cea de-a doua este Robul Său, Cel care S-a aflat în prezența Lui. El, Robul Domnului, a avut un rol înlocuitor în ceea ce privește ispășirea.
În v. 4-6 putem observa distincția foarte clară pe care o face Isaia prin introducerea pronumelor „El, noi, Lui, noastră”, între jertfa Sa și păcatele omenirii.
Este clar că Isaia a vrut să ne arate această deosebire între lucrarea de ispășire pe care o face Domnul Isus și vina omenirii care trebuia răscumpărată. Observați cum v. 5 pune un accent special pe lucrarea Domnului: „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui suntem tămăduiţi.”
Rebeliunea omului trebuia răscumpărată dacă ființa creată, omul, dorea să intre în părtășie cu Creatorul. Iar această răscumpărarea a făcut-o Domnul Isus prin moartea Sa pe cruce. În tot acest timp, când Isus Și-a asumat moartea în mod voluntar (v. 7-9), omul a rămas nepăsător, total dezinteresat de starea spirituală în care se afla: „Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui…” (v. 6 a).
În v. 6-9 există un contrast total între tăcerea ființelor umane, o tăcere cauzată de nepăsare și tăcerea Robului Domnului, o tăcere cauzată de supunerea voluntară la un sacrificiu care nu va rămâne, așa cum vedem în text, fără rezultat.
Rezultatul final al acestei jertfe este triumful final al Robului Domnului (v. 10-12). Suferințele și moartea Robului nu reprezintă finalul. Dumnezeu aprobă, întărește lucrarea Sa glorificându-L prin Înviere.

LUCA 24:13-32

Textul citit din Luca este unic în Noul Testament el nefiind menționat în altă parte. Cu toate acestea, el ne oferă suficiente exemple de aplicat în viața de zi cu zi. El reflectă convingerea creștină timpurie conform căreia Scripturile Vechiului Testament mărturisesc despre Cristos și despre felul în care ni Se descoperă lucrarea Sa.
În această Zi a Învierii, textul ne prezintă experiența celor 2 ucenici care vor descoperi în cele din urmă, conform Scripturilor, că Cel cu care s-au întâlnit pe drumul spre Emaus este Cristosul. Domnul se alătură ucenicilor, dar ei nu realizează inițial cine este El. De ce nu L-au recunoscut? Poate pt. că ochii le erau îndreptați spre altceva, poate pt. că erau împiedicați să vadă. Ce-i frumos e că după o discuție prelungită, Domnul Isus înlătură această orbire spirituală. La începutul întâlnirii ucenicii sunt uimiți de neștiința Persoanei cu care stau de vorbă, iar mai târziu sunt uimiți de neștiința lor din timpul discuției cu Isus. „Ce vorbe sunt acestea pe care le schimbaţi între voi pe drum?” este o întrebare care deschide calea discuției spre adevărurile spirituale.
Isus era, pentru ei, un mare profet. Cu toate acestea, El le explică faptul că este vorba mai mult decât atât. Cristosul trebuia să sufere și apoi urma să fie glorificat. Suferința nu era totul. El urma să intre în glorie. Dumnezeu nu putea fi înfrânt. El triumfă prin suferință.
În timpul scurtei lor călătorii Domnul le atrage atenția însă cu privire la adevărurile exprimate în profeți cu privire la evenimentele la care au fost martori recent. “Nu trebuia să sufere Cristosul?” este întrebarea care deschide discuția biblică la care vor lua parte.
Când citim în Vechiul Testament vedem că tema suferinței Robului Domnului este ilustrată în Is. 53, în Ps. 22 și în Ps. 118. Un adevăr fundamental este acela că Isus nu doar că este viu, El stă la dreapta Tatălui și domnește alături de El așa cum spusese deja în Lc. 22:69.
Luca nu ne spune care au fost textele alese în discuția de pe drumul Emausului, dar ne spune că au trecut prin Vechiul Testament, iar în Vechiul Testament vedem cel puțin 2 adevăruri profunde:

  1. primul este acela că păcatul a produs o separare reală între om și Dumnezeu;
  2. cel de-al doilea este acela că dragostea lui Dumnezeu este mai mare decât păcatul omului. Aceste două adevăruri s-au întâlnit la Calvar.

APLICAŢII / CONSIDERENTE PRACTICE

  1. Asemănările dintre viața și lucrarea Mântuitorului și textul din Is. 53 sunt atât de numeroase încât este puțin probabil ca ele să fie simple coincidențe. Există o serie de lucruri care Îl identifică pe Domnul Isus cu Robul Domnului descris în Isaia.

De exemplu, comportamentul descris în v. 7-9 se potrivește cu descrierea comportamentului Domnului Isus în timpul judecății, făcută de către evangheliști în cele 4 evanghelii. (Matei 26:63; 27:12–14; Marcu 15:5; Luca 23:9; Ioan 19:9).

  1. O altă asemănare între textul din Isaia și cel din Luca este faptul că întregul eveniment este marcat de ideea conform căreia Robul suferă pe nedrept, lucru valabil și în cazul Domnului Isus. Ambele texte vorbesc despre nedreptatea suferințelor care se răsfrâng asupra personajului principal.
  2. Poate că în mintea noastră se ridică întrebarea: Cum s-a putut întâmpla ca un nevinovat să sufere pe nedrept? A fost asta o întâmplare nefericită? Isaia parcă ne spune “Aceasta a fost voia lui Dumnezeu!” (v. 10). Lucrul acesta s-a întâmplat pentru că Domnul avea în vedere răscumpărarea din păcat.
  3. Justiția lui Dumnezeu privește înainte, nu înapoi. El, Creatorul omenirii este interesat de eliberare, restaurare, de mântuire și de părtășie. În lucrarea Domnului Isus se întâlnesc, la modul perfect, sfințenia și mila lui Dumnezeu.
  4. Ucenicii L-au recunoscut pe Domnul Isus după o discuție cu El pe tema Scripturii. El le-a vorbit despre lucruri pe care le știau, lucruri pe care le citiseră sau pe care le auziseră. Cum poți cunoaște mai multe despre Domnul Isus? Citind despre El ar fi un răspuns foarte bun. Aceasta este cea mai sigură modalitate de a recunoaște glasul Său și voia Sa.
    adaptare după Ruben Ologeanu

Comunicarea cu Dumnezeu

Publicat de elpizein pe aprilie 4, 2015
Publicat în: Studiu biblic. Etichetat: , , , , , , .

Text: Luca 11:1-13
Verset cheie: Lc. 11:9 – „De aceea şi Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.”
Ideea centrală a lecției: Rugăciunea este darul lui Dumnezeu prin care noi putem comunica cu El, de aceea credincioșii trebuie să se roage permanent, cu credință și într-o atitudine de mulțumire.
Scopul lecției: Să ne încurajeze să avem o viață de rugăciune permanentă, stăruitoare și cu credință
Oamenii au încercat să definească în multe feluri rugăciunea: un mare om de stat indian spunea că „Rugăciunea este cheia dimineţii şi zăvorul serii”, altcineva spunea că „Rugăciunea este o clipă petrecută în ceruri” iar Augustin spunea că „Rugăciunea este respirația sufletului.” Comunicăm sau ne rugăm lui Dumnezeu nu doar pt. a-I spune ce ne lipsește, ci mai ales pt. că rugăciunea este exprimarea încrederii noastre în Dumnezeu și un mijloc prin care încrederea noastră în El va crește.
Venim cu problemele din viața noastră și-I mulțumim pt. binecuvântările noastre, dar sunt atâția oameni astăzi care nu se roagă niciodată. Fie nu cred în Dumnezeu, fie nu cred că El Se poate ocupa de viața lor. Alții se roagă Domnului numai atunci când vine boala sau necazurile, găsind în rugăciune o barcă de salvare care după ce-i duce la mal, uită de ea și, mai ales, de Cel ce i-a salvat.
Lecția de azi vrea să ne încurajeze la o viață de comunicare sau de rugăciune cu Dumnezeu, uitându-ne pe baza textului citit la câteva adevăruri de bază privitoare la rugăciune. Prima învățătură…

1. SĂ NE RUGĂM CORECT (v. 1-4)

Domnul Isus răspunde cererii unui ucenic și probabil așteptării oamenilor, oferindu-le un model de rugăciune, adică „Tatăl nostru.” În v. 2, Domnul a spus: „Când vă rugați…” Cuvântul „Când” presupune să ai o practică regulată a rugăciunii, adică o viață permanentă de rugăciune. Când ne uităm la rugăciunea „Tatăl nostru” observăm 2 direcții principale: una pe verticală, relația mea cu Dumnezeu și una pe orizontală, relația mea cu semenii. În primul rând, rugăciunile noastre trebuie să înceapă cu lauda adusă lui Dumnezeu Tatăl: „Tatăl nostru care eşti în ceruri! Sfinţească-se Numele Tău”
În Biblie întâlnim multe din calitățile lui Dumnezeu, dar în relația pe care o are cu noi El ni Se descoperă ca „Tatăl nostru”, de aceea Tatăl trebuie onorat pt. că este sfânt. Uitându-ne la Numele Domnului, de foarte multe ori în Vechiul Testament găsim o strînsă legătură între numele și caracterul unei persoane.
De exemplu: 2 persoane care au trăit în aceeași generație: David, care înseamnă „iubit” și într-adevăr Dumnezeu a mărturisit despre El: „Am găsit pe David, fiul lui Iese, om după inima Mea, care va împlini toate voile Mele.” De cealaltă parte Nabal, care înseamnă „nebun” care era „aspru și rău în faptele lui.” și așa a și murit. Pentru că Dumnezeu este sfânt în natura Sa, Numele Lui trebuie slăvit de noi iar rugăciunile noastre trebuie să conțină această recunoaștere a sfințeniei Sale.
Apoi, trebuie să ne rugăm ca Împărăția Lui să vină în deplinătatea puterii ei. Domnul Isus a vorbit oamenilor despre o Împărăție spirituală, în care El urma să conducă, să domnească, nu de pe un tron omenesc, ci în viețile lor. Cei ce L-au primit au beneficiat de această domnie. Împărăția venise deja pe pământ, prin Fiul lui Dumnezeu, odată cu începutul activității Sale publice și Luca subliniază lucrul acesta, dar nu în deplinătatea puterii ei.
În v. 3, „Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă în fiecare zi”, Domnul Isus ne arată marea importanță pe care o are Dumnezeu în purtarea de grijă a nevoilor noastre zilnice. Dacă înțelegem lucrul acesta, atunci vom veni cu mulțumire înaintea Celui care Se-ndură în fiecare zi de tot ce avem nevoie, și credem că Se va îndura și în viitor.
În v. 4 Domnul Isus ne arată importanța mărturisirii: „şi ne iartă nouă păcatele noastre, fiindcă şi noi iertăm oricui ne este dator.” Mărturisirea este o parte importantă din rugăciune. Dacă ne apropiem de Dumnezeu cu pocăință și smerenie, El este gata să ne ierte. Iertarea ce o primim de la Dumnezeu trebuie să aibă un impact asupra relațiilor noastre cu semenii. Dacă nu iertăm pe cei ce ne greșesc, înseamnă că nu am înțeles cât de valoroasă și de adâncă este iertarea Domnului.
Tot în v. 4 Domnul Isus încheie rugăciunea spunând: „şi nu ne duce în ispită, ci izbăveşte-ne de cel rău.” Știm din ep. lui Iacov că „Dumnezeu nu ispitește pe nimeni” dar El încearcă credința noastră. Dumnezeu vrea ca să trecem cu bine testele credinței și nu dorește ca noi să păcătuim atunci când suntem încercați.
Când îi cerem „și nu ne duce în ispită” înseamnă, de fapt „nu îngădui ca noi să cădem în ispită.” Să știm că atunci când trecem prin ispitele vieții, noi trebuie să ne rugăm ca Dumnezeu să ne dea putere să putem ieși biruitori. Al doilea lucru pe care trebuie să-l facem…

2. SĂ NE RUGĂM STĂRUITOR (v. 5-10)

Referitor la rugăciune Domnul Isus ne oferă o pildă începând cu v. 5. El ne arată despre ospitalitatea pe care trebuia să o aibă orice iudeu bun, cum familia trebuia să fie o gazdă bună indiferent de momentul la care era deranjată de un musafir. Desigur, și aici, Domnul Isus vrea să ne arate o altă învățătură spirituală: stăruința în rugăciune.
De fapt stăruința în rugăciune nu are rolul de a schimba planul lui Dumnezeu privitor la viața noastră, ci ca noi să recunoaștem dependența totală de mila și ajutorul lui Dumnezeu. De aceea, cererile noastre în rugăciune nu trebuie să fie egoiste și părtinitoare. Ele trebuie să vină dintr-o inimă curată, pt. ca astfel Domnul să poată asculta și împlini lucrurile pt. care strigăm înaintea Lui.
În v. 9 Domnul Isus încheie această pildă despre stăruința în rugăciune îndemnându-i pe ucenici să continue să ceară, să caute și să bată, arătându-ne modul în care copiii Domnului trebuie să se implice în rugăciunile lor: „Eu vă spun: cereţi, şi vi se va da; căutaţi, şi veţi găsi; bateţi, şi vi se va deschide.” Un ultim lucru…  

3. SĂ NE RUGĂM CU CREDINȚĂ (v. 11-13)

Domnul Isus Își încheie învățătura despre rugăciune comparând relațiile dintre oameni și relația dintre Dumnezeu și credincios. Domnul Isus vrea să ne arate relația deosebită care se stabilește între Dumnezeu și copiii Lui. El spune că niciun tată care-și iubește cu adevărat fiul nu-i va oferi un lucru dăunător, dacă acesta îi cere un lucru trebuincios. Calitatea unui părinte plin de dragoste îl determină să poarte de grijă nevoilor copiilor săi.
Apl. – Cu atât mai mult, Dumnezeu Se va îndura de toate nevoile noastre, dacă ne apropiem cu o inimă curată de El. În final, putem spune că Dumnezeul nostru, care este Tatăl nostru spiritual, ne poartă de grijă ca un Părinte iubitor în fiecare zi și fiecare dintre noi simțim dragostea și bunătatea Lui.
În acest context poate că ne surprinde începutul v. 13 „Deci, dacă voi, care sunteţi răi…” însă ceea ce spune Domnul Isus aici are în vedere natura noastră umană imperfectă, egoistă și predispusă la păcat. Pe când, dragostea lui Dumnezeu, în comparație cu dragostea noastră firească, este perfectă, nemărginită și este oferită tuturor.
Ce să facem când rugăciunea noastră rămâne fără răspuns? Trebuie să continuăm să ne încredem în Dumnezeu, Cel care face ca toate lucrurile să lucreze spre binele nostru. Să ne aducem toate îngrijorările înaintea Lui, știind că El ne poartă permanent de grijă. Să ne aducem aminte că El a promis că „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.
Adaptare după ITM Oradea

Sfârşit de alergare …Apocalipsa 14:13

Publicat de elpizein pe martie 26, 2015
Publicat în: Uncategorized.

Cu tristeţe am primt vestea plecării la Domnul, a sorei Gag Irina, soţia fr misionar Gag Ionel. Ei slujesc de multi ani în Horezu. Sâmbătă la ora 13.00 serviciul de înmormântare. Să ne rugăm pentru pacea şi mângâierea fr Ionel Gag şi a fetiţele lor. Să ne rugăm pentru întreaga familie îndoliată.
Să ne rugăm pentru lucrarea de misiune din Horezu. Domnul să cerceteze multe inimi şi să mântuiască pe mulţi …
Multă pace şi mângâiere fr Ionel, tie si fetitelor tale.
Suntem alături de voi.
Teodor, Silvia , Sergiu si toţi fraţii din Vişeu de Sus
2 Timotei 4:6-8
Filipeni 1:20-23
Apocalipsa 14:13

Şi iată astăzi, pleacă dintre noi,
O mamă, o soţie, soră dragă,
Un bob de grâu ce moare aici la voi
Dar care va aduce multă roadă.

Părinte al mângâierilor cereşti
Tu care ştii şi rana şi durerea mare,
Cu milă şi-ndurare să-ntăreşti
Familia ce plânge şi-ntreaga Adunare.

Din miile de lacrimi care-au curs,
Răsare în Horezu mai mult a Ta lumină
Cu Tine toţi să fim şi jos şi sus,
În braţul tău de Tată, în mila Ta divină.

de Teodor Groza

Să zidim împreună

Publicat de elpizein pe martie 19, 2015
Publicat în: Uncategorized.

Cerere ajutor pentru proiect misionar
Iubiţi fraţi în Hristos, harul şi pacea să vă fie înmulţite
Biserica Creştină Baptistă „Speranţa” din Vişeu de Sus, prin reprezentantul ei pastor Groza Teodor, vă solicită cu respect ajutorul spiritual şi financiar pentru următorul proiect misionar:
Cumpărarea unui teren pentru construirea unei Case de Rugăciune.
Biserica Speranţa este o biserica plantată în Vişeu de Sus din anul 1995. În anul 1997 am cumpărat casa in care funcţionăm acum. În momentul de faţă biserica are 29 membri botezaţi şi peste 50 de aparţinători (copii, tineri, prieteni care frecventează biserica). Şi în acest an nădăjduim să avem un botez. Bucuria noastră este mare fiindcă Domnul a ridicat din mijlocul nostru încă patru slujitori cu Evanghelia. Biserica din Vişeu de Sus funcţionează într-o casă amenajată în acest scop. Nu avem alte camere pe care să le folosim la studiu pe grupe ,tineret, copii..
Vişeul de Sus este un oraş cu aproximativ 18.000 locuitori după statistici recensământ. Este un oraş în care convieţuiesc mai multe naţionalităţi de diferite religii. De asemenea Vişeu de Sus este un oraş turistic vizitat anual de mii de turişti din ţară şi străinătate. (Valea Vaserului – Mocăniţa…) Avem deci oportunităţi largi de a vesti Evanghelia. Noi am început să ne rugăm de mult timp şi să strângem bani după posibilităţile noastre pentru un teren pe care să-l cumpărăm şi pe care să construim o nouă casă de rugăciune mai încăpătoare şi care să fie o uşă deschisă pentru vestirea Evangheliei spre cât mai mulţi oameni.
Fraţii din biserică s-au angajat fiecare să dăruiască după puterea lor . Vă rugăm să ne ajutaţi prin rugăciune şi financiar ca să reuşim să adunăm banii necesari pentru cumpărarea acestui teren.
Donaţiile pot să fie făcute în contul deschis special în acest scop :
În Ron (lei) BCR – RO05RNCB0015105705400001
Dacă nu doriţi să puneţi banii în cont puteţi să-i trimiteţi direct prin poştă (mandat )sau bancă pe adresa bisericii cu specificaţia : „Pentru proiect cumpărare teren construcţie biserică. Sau banii pot sa fie donaţi personal la Biserică.
Vă mulţumim în numele Domnului Isus pentru înţelegere.
Orice informaţii suplimentare pot să fie cerute pe adresa de e-mail a Bisericii ” Speranţa “ din Vişeu de Sus bissperanta@gmail.com şi teosilvia@yahoo.com Filipeni 4:12-21
Data: Vişeu de Sus 19.03.2015 pastor Groza Teodor
Veniţi prin poezie să zidim o casă

Veniţi prin poezie să zidim o casă,
Spre slava Domnului Isus Hristos,
Să arătăm că-n dragoste ne pasă,
Că noi suntem poporul credincios.

Cu acest scop pun astăzi în lucrare,
Talantul primit, de-a scrie poezii,
Vă rog să daţi după putere fiecare,
Să ne-adunăm comori în veşnicii.

Ştiu, ce vă cer pare o nebunie,
Ceva ce încă n-aţi mai întâlnit,
Dar nu uitaţi că în Scriptură scrie,
Că cel ce dăruieşte-i fericit.

Vă rog să ne unim în dărnicie,
Să facem misiune împreună,
Locaşul să-l zidim din temelie,
Cu dedicare şi cu voie bună.

Aş vrea să dovedim că-n unitate,
Suntem destoinici să înfăptuim,
Lucruri frumoase, mari şi minunate,
În „noaptea lumii”, toţi să strălucim.

Biserica Speranţa din Vişeu,
Într-o căsuţă mică se adună,
Dar prietenilor noştri le e greu,
Tradiţia-i împiedică să vină…

Iată de ce noi vrem să construim,
O casă nouă, mai încăpătoare,
O uşă mai deschisă vrem să fim,
Reper şi o cetate de scăpare.

Mă rog să ne ajute Dumnezeu,
De dragul lui altarul să zidim,
E criză financiară, la toţi ne este greu,
Lucrăm în unitate şi sigur biruim.

Noi strângem bani o casă să ‘nălţăm,
O Casă cum e scris: „de rugăciune”
Cât mai e har în ea să proclamăm,
Lumina ce aduce speranţă pentru lume.

De vrei cu drag ceva să dăruieşti,
Fie ca Domnul să te binecuvânteze,
Şi însutit mai mult tu să primeşti,
Ce-ai semănat cu rod te onoreze.

Să-ţi fie gândul, traiul, luminos,
Găseşti mai jos şi contul şi adresa,
Dar nu uita acum te rog frumos,
Că mâine poate fi-va viceversa.

Toţi fraţii din Vişeu îţi mulţumesc,
De vei simţi cu ei în planuri bune,
Doar binecuvântări alese îţi doresc,
Te vor purta mereu în rugăciune.
de Teodor Groza
Vişeu de Sus
Nr.cont BCR
RO 05 RNCB 0015105705400001
Vă mulţumim pentru sprijin în rugăciune şi material dacă este posibil.
pastor Teodor Groza
Biserica Baptista Speranţa Vişeu de Sus
http://www.bissperanta.com

Chemare la rugăciune – ziua 40

Publicat de elpizein pe martie 12, 2015
Publicat în: Rugaciune. Etichetat: , , , , , , .

Text: Psalmul 6:9 – „Domnul îmi ascultă cererile şi Domnul îmi primeşte rugăciunea!”
Iată-ne ajunși, cu ajutorul lui Dumnezeu la sfârșitul celor 40 de zile de rugăciune. Vrem să-I mulțumim lui Dumnezeu pentru timpul în care am putut fi în comuniune sfântă cu El pe parcursul acestor zile, dar și dumneavoastră tuturor celor v-ați alăturat la această slujbă sfântă. În momentele acestea ne gândim la viața pe care ne-o va da Dumnezeu înainte, și cum ar trebui să trăim ca să-I fim plăcuți Lui, dar e bine să ne gândim și la ziua veșniciei, la momentul când viața noastră se va opri pe acest pământ. Chiar și finalul vieții noastre este important în planul lui Dumnezeu, de aceea să luăm îndemnul ap. Petru: „Sfârşitul tuturor lucrurilor este aproape. Fiţi înţelepţi, dar, şi vegheaţi în vederea rugăciunii” (1 Pet. 4:7). În lumina învăţăturilor Bibliei cu privire la sfârșitul vieţii noastre suntem chemaţi la rugăciuni de mulţumire şi cerere, știind că un sfârşit bun aduce glorie lui Dumnezeu şi îmbărbătare pentru biserică.
Rugăciuni de cerere:
– să ne rugăm pentru toţi credincioșii Domnului ca să-I rămână fideli până la moarte şi să încheie cu bine alergarea pentru gloria lui Dumnezeu;
– să ne rugăm pentru toţi cei care sunt în suferinţă să fie întăriţi în credinţă şi să-L glorifice pe Dumnezeu;
– să ne rugăm pentru toţi cei care în timpul de acum sunt prigoniţi pentru credinţă, să rămână tari până la capăt;
– să ne rugăm pentru cei bolnavi să vină la pocăinţă şi credinţă pentru a experimenta harul lui Dumnezeu aici şi toată veşnicia;
Rugăciuni de mulțumire:
– pentru exemplul Domnului Isus înaintea morţii;
– pentru exemplul martirilor şi al oamenilor lui Dumnezeu care au avut un final glorios în biruinţa asupra lumii şi a păcatului;
– pentru speranța vie a celui credincios cu privire la viaţa după moarte.
„Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui” (Eclesiastul 7:8a)

Chemare la rugăciune – ziua 39

Publicat de elpizein pe martie 11, 2015
Publicat în: Rugaciune. Etichetat: , , , , .

Text Evrei 11:5 – „Prin credinţă a fost mutat Enoh de pe pământ, ca să nu vadă moartea. Şi n-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu îl mutase. Căci înainte de mutarea lui, primise mărturia că este plăcut lui Dumnezeu.”
Ce e mai frumos pentru un creștin decât să fie plăcut lui Dumnezeu? Oamenii credinței, de-a lungul veacurilor, au fost plăcuți lui Dumnezeu. Pentru ei rugăciunea era un mod de viață. Enoh a fost un om care l-a slujit într-un mod plăcut pe Dumnezeu, deși nu avem multe detalii în Biblie despre el. Fiecare modalitate de a sluji trebuie să fie justificată din dorința de a-L servi mai bine pe Dumnezeu. Dumnezeu Își cheamă copiii să fie preocupați slujirii în biserică atât pentru zidirea altora cât şi pentru mântuirea celor pierduţi, numai că înclinarea firii pământeşti este să slujim pentru slava noastră. De aceea, în lumina Bibliei suntem chemaţi să facem rugăciuni de mulţumire şi cerere înaintea lui Dumnezeu.
Îi mulțumim:
– pentru exemplul Domnului Isus care L-a înălțat pe Tatăl prin lucrarea Lui;
– pentru învăţătura Bibliei privitor la slujirea cu lepădare de sine;
– pentru slujitorii curaţi şi sinceri care lucrează pentru gloria lui Dumnezeu;
– pentru cei ce caută să fie plăcuți Domnului prin slujirea lor.
Rugăciuni de cerere:
– pentru iertarea păcatului indiferenței faţă de lucrarea Evangheliei;
– pentru iertarea păcatului mândriei în slujire;
– pentru ca Dumnezeu să scoată noi generaţii de lucrători pe câmpul Evangheliei.