Versetul de memorat, despre naşterea din nou .
ziua 3
Epistola lui Pavel către Tit 3:5
„El ne-a mântuit, nu pentru faptele făcute de noi în neprihănire, ci pentru îndurarea Lui, prin spălarea naşterii din nou şi prin înoirea făcută de Duhul Sfânt.”
Versetul de memorat despre naşterea din nou. Ziua 2
Ev. Ioan 3:3 „Drept răspuns Isus i-a zis:
„Adevărat, adevărat îţi spun că, dacă un om nu se naşte din nou, nu poate vedea Împărăţia lui Dumnezeu.”
Dragi prieteni şi fraţi în Hristos
vă invit în următoarea perioadă (30 de zile) să memorăm împreună versete din Biblie.
Câte trei versete, pasaje, despre aspecte importante în viaţa de credinţă.
Exemplu: Despre naşterea din nou.
Tu ştii că că poţi şi trebuie să te naşti din nou?
Tu ştii că doar omul născut din nou poate să fie un credincios autentic?
Tu te-ai născut din părinţii tăi din punct de vedere fizic.
Dar te-ai născut şi din Dumnezeu din punct de vedere spiritual?
Versete de memorat despre naşterea din nou:
Ev. Ioan cap 1:11-13
Isus…
“A venit la ai Săi, şi ai Săi nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu; născuţi nu din sânge, nici din voia firii lor, nici din voia vreunui om, ci din Dumnezeu.”
Mult har şi binecuvântare!
pastor misionar Teodor Groza
-v. 1-2 – Ap. Pavel îşi continuă imaginea în care ni se prezintă rolul de pedagog (preceptor) al Legii până la venirea credinţei în Isus Cristos din cap. 3: 24-25. De data aceasta ne pune în faţă un copil care ajunge la majorat şi care este supravegheat de epitropi (tutori – sclavi cărora li se încredinţa paza băieţilor minori) şi îngrijitori (administratori – se ocupau de averea copilului până la majorat).
-Aici vedem un contrast între viaţa omului înainte de salvarea realizată de jertfa lui Cristos şi viaţa omului după salvare. Atât cititorii evrei, cât şi cei neevrei puteau să înţeleagă fără probleme această imagine, întrucât evreii, grecii şi romanii aveau cu toţii o ceremonie care marca trecerea copilului la stadiul de adult.
-De asemenea, putem vedea imaginea unui tată bogat care intenţionează să-i dea fiului său stăpânirea asupra bogăţiei sale, când acesta ajunge la vârsta maturităţii. Dar atâta timp cât el este încă un copil, statutul de moştenitor este asemenea celui de rob.
–v. 3 – descrie condiţia oamenilor religioşi sub Lege. Ei sunt ca nişte copii, Legea poruncindu-le ce să facă, asemenea unor sclavi. ,,Învăţăturile începătoare ale lumii…” – o imagine a ritualurilor şi ceremoniilor din Lege.
Ilustrație – ca şi un copil care învaţă să scrie folosindu-se de cubuleţe pe care sunt imprimate litere sau care învaţă denumirea obiectelor prin intermediul unor ilustraţii. Alt contrast:
- Legea era plină de umbre şi imagini, care făceau apel la simţurile spirituale, prin intermediul unor elemente de natură fizică, exterioară şi temporară (circumcizia, zile, luni şi ani);
- Creştinismul este de natură spirituală, interioară şi permanentă.
,,Învăţăturile începătoare ale lumii”le aminteşte Pavel şi în Col. 2:20-23.
-v. 4 – împlinirea vremii, adică în clipa când, după planul lui Dumnezeu, s-au îndeplinit condiţiile religioase, culturale şi politice ca Dumnezeu să-L trimită pe Fiul Său. Aşa cum un tată fixa ziua ceremoniei când copilul său trebuia primit în rândul adulţilor (şi să nu mai fie sub pedagog, epitrop şi îngrijitor), tot aşa Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său să-i elibereze, pe toţi cei care cred, de sub robia Legii.
-Faptul că Tatăl L-a trimis pe Fiul Său în lume ne arată existenţa Sa din veşnicii ca Persoană eternă a Trinităţii.
- născut din femeie – aceasta ne arată deplina umanitate a Domnului Isus. El trebuia să fie om pe deplin, ca să poată lua asupra Sa pedeapsa păcatului în locul nostru. Dar El mai trebuia să fie deplin Dumnezeu pt. ca jertfa Sa să aibă valoare eternă necesară ispăşirii păcatului.
- născut sub Lege – cu toate că S-a născut sub Lege, Isus a fost Singurul care a ascultat în mod perfect de Lege. Lipsa Sa de păcat L-a făcut să fie jertfa fără cusur pt. păcate, împlinind toată neprihănirea lui Dumnezeu. Această neprihănire perfectă este cea care ne este atribuită celor ce credem în Isus.
v. 5, 6 – să răscumpere pe cei ce erau sub Lege – Isus (i-a)îi salvează pe păcătoşii vinovaţi care sunt sub Lege şi sub blestemele ei, pt. că Legea le cerea celor ce o încălcau preţul morţii.
Atâta timp cât oamenii erau robi ai păcatului, sub pedeapsa Legii, copii ai celui rău, ei nu puteau fi fii ai lui Dumnezeu.
,,înfierea” – credinciosul se naşte în familia lui Dumnezeu în calitate de copil (In. 1:12) şi apoi este adoptat în familia lui Dumnezeu ca fiu. Înfierea în cultura greco-romană se deosebea de cea din vremea noastră, când un copil ce aparţine altei persoane devine copilul celor ce-l adoptă.
-În N. T. Înfierea înseamnă a-i aşeza pe credincioşi în poziţia de fii maturi, cu toate avantajele şi responsabilităţile ce decurg din această poziţie. Pt. cei ce sunt fii ai lui Dumnezeu, Acesta a trimis Duhul Sfânt să locuiască în ei. Duhul Sfânt este Cel ce ne învaţă să avem intimitate sfântă cu Tatăl şi să-L numim ,,Tată (tătic)”
–v. 7 – noul statut al credinciosului:
- fiu (nu mai este rob). El nu se mai află sub Lege, sub blestem, ci este liber, nu să fie rob al păcatului ci să-L slujească pe Dumnezeu.
- moştenitor – întrucât Cristos, ca Fiu, este moştenitorul tuturor bogăţiilor lui Dumnezeu (1 Cor. 2:9), creştinul, ca fiu, este şi el moştenitor prin Dumnezeu.
Ilustr. – este interesant faptul că deşi un adolescent evreu de 13 ani este primit ca ,,fiu al legământului”, el nu este considerat matur, chiar şi în şcolile rabinice de astăzi. Lui nu-i este îngăduit să citească Cântarea cântărilor sau Ezec. 1. În Ezec. 1, se descrie gloria lui Dumnezeu. Talmudul spune că dacă o persoană sub 40 de ani citeşte Ezec. 1 din pagina cărţii izbucneşte un foc care mistuie acea persoană. Asta ne arată că cineva aflat sub Lege nu era considerat matur până nu a împlinit 40 de ani.
Nu tot aşa stau lucrurile cu creştinii aflaţi sub har. Lor le este oferită toată Scriptura ca s-o citească şi s-o împlinească în viaţa lor. Moştenirea le este pusă la dispoziţie fiind trataţi ca fii, ca oameni maturi.
Apostolul Pavel face un pas mai departe în apărarea Evangheliei şi în întărirea slujbei sale de apostol. Pleacă la Ierusalim. La finalul acestei călătorii slujba lui şi Evanghelia pe care o propovăduieşte sunt confirmate, sunt încuviinţate. De ce trebuie să plece la Ierusalim?
- pentru că Evanghelia era ameninţată de ,,fraţi mincinoşi”;
- pentru că unitatea Bisericii era ameninţată prin propovăduirea a 2 Evanghelii;
- pentru că trebuiau făcute toate eforturile pt. ca unitatea să dăinuie.
v. 1– a trecut mult timp de când Pavel nu a mai fost la Ierusalim (14 ani).
Cu toate că în această perioadă a lucrat independent de Biserica din Ierusalim, Pavel nu este un singuratic. Barnaba şi Tit devin 2 colaboratori importanţi ai lui. Cine sunt aceştia?
a. Barnaba – levitul Iosif din Cipru care a venit la credinţă mai devreme decât Pavel şi care făcea parte din biserica de la Ierusalim.
-A primit porecla ,,fiul mângâierii” (F.A. 4:36).
-În prima călătorie a lui Pavel la Ierusalim, Barnaba a fost cel ce l-a prezentat bisericii (F.A. 9:27).
-Când a luat fiinţă Biserica din Antiohia, Barnaba a fost trimis de fraţii din Ierusalim s-o viziteze pt. că era considerat ,,un om de bine, plin de Duhul Sfânt şi de credinţă.”
–Barnaba recunoaşte şi întăreşte Biserica din Antiohia şi apoi pleacă ca misionar împreună cu Pavel (F.A. 9:25-26).
b. Tit – este luat de Pavel în această călătorie ca însoţitor. Era grec (v. 3). Pavel îl numeşte mai târziu ,,adevăratul meu fiu” (Tit 1:4)
-Pavel îi confirmă marea râvnă pt. Evanghelie şi îl numeşte ,,fratele” său (2 Cor. 8:16; 2 Cor. 2:13)
-Tit preia sarcini importante de la Pavel şi face ordine în biserica cu mari probleme din Corint (2 Cor. 7:6, 13-14).
v. 2 – această călătorie Pavel o face nu mânat de propriile sale sentimente sau planuri ci sub călăuzirea Domnului său, în urma unei descoperiri. De aici vedem dependenţa foarte clară a apostolului de Domnul Isus. La Ierusalim Pavel dă dovadă de smerenie, discută şi este dispus ca Evanghelia pe care el o propovăduieşte să fie supusă examinării. Ar fi putut să spună că el a primit această însărcinare direct din partea Domnului Isus sau a Duhului Sfânt dar Pavel îi preţuieşte în mod deosebit pe conducătorii bisericii din Ierusalim.El face acest pas şi de dragul celor slabi care ţineau cont de nume, ca să îndepărteze din calea lor orice pricină de poticnire pe calea credinţei. De ce ? Pt. că ţinta Evangheliei este strângerea laolaltă zidirea şi întărirea bisericii.
v. 3 – ne prezintă faptul că Evanghelia propovăduită la Ierusalim nu diferă de cea a lui Pavel. Deşi Tit se află pe teren iudaic, acesta nu este silit să fie tăiat împrejur. Asta ne arată că propovăduirea tăierii împrejur prin bisericile Galatiei nu provenea din biserica de la Ierusalim. Tit este acceptat ca frate. Aşadar Noul Legământ se recunoaşte după libertatea faţă de Lege şi dragostea prin care fraţii se acceptă reciproc indiferent de naţionalitate.
v. 4, 5 – ,,fraţilor mincinoşi” le lipsesc 2 lucruri: nu sunt născuţi din nou şi vor să abroge libertatea creştină şi să-i ducă pe credincioşi înapoi în robia legalismului. Ei cereau supunere şi ascultare faţă de Lege, ca adevărata cale spre mântuire. În Noul Legământ faptele şi realizările Legii nu mai pot să-l mântuie pe om. În locul Legii este Isus Cristos; în locul jertfei – iertarea prin moartea Sa; în locul faptelor – neprihănirea dată în dar prin credinţă.Dacă adevărul Evangheliei este umbrit, lucrul acesta poate influenţa negativ fundamentul credinţei şi înrobeşte apoi întreaga viaţă a creştinului şi a bisericii.
v. 6 – ne arată că Evanghelia lui Pavel este autentică. La fel ca şi aceea propovăduită de apostolii şi fraţii de la Ierusalim. Dumnezeu nu se uită la trecutul şi calitatea unui om, ci Se interesează de ascultarea omului la chemarea Sa şi de disponibilitatea lui de a sluji.
v. 7-9 – apostolii (Petru, Iacov, Ioan) recunosc harul pt. slujire care i-a fost oferit lui Pavel de către Isus. Prin aceasta şi funcţia de apostol al lui Pavel îi este recunoscută. Iacov, Chifa şi Ioan sunt consideraţi ,,stâlpi”– o metaforă care arată statornicia şi rezistenţa lor pe cale. ,,Stâlpul” era în iudaism un titlu de onoare pt. cei evlavioşi iar Pavel vede Biserica ca pe o casă sau un templu în care apostolii sunt temelia. Petru este chemat de Domnul să propovăduiască Evanghelia evreilor iar Pavel neamurilor. Evanghelia lor nu diferă. Slujba lor nu este exclusivă. Şi Petru va predica neamurilor în casa lui Corneliu. Şi Pavel va predica iudeilor în sinagogi în călătoriile sale misionare.
v.10 – singura indicaţie care i-au dat-o fraţii din Ierusalim ap. Pavel şi însoţitorilor săi a fost să-i aibă în atenţia lor pe cei săraci. Ap. Pavel va depune multă râvnă şi oboseală să facă acest lucru de-a lungul vieţii lui.
Varga Gheorghe, mărturie Biserică , 2014
Varga Gheorghe a plecat la Domnul
Duminică 27 Iulie, la ora 8.30, după o lungă şi grea suferinţă
fratele Varga Gheorghe a fost chemat de Domnul acasă, în locul de mângâiere, pregătit de El celor credincioşi.
Dumnezeu să mângâie familia îndoliată: soţia, copiii, fraţii şi părinţii.
Fie ca lumina Evangheliei să strălucească peste inimile ascultătorilor în serviciile de priveghi şi la înmormântare.
Psalmul 116
Romani 12:15
Apocalipsa 14:13 „Ferice de acum încolo de morţii, care mor în Domnul!”
Serviciile de priveghi:
Luni 27 Iulie ora 19.00
Marţi 28 Iulie ora 19.00
Serviciul de înmormântare:
Miercuri 29 Iulie ora 12.00
La revedere frate Gheorghe!
Biserica Baptistă „Speranţa”, Vişeu de Sus
pastor Groza Teodor
Conţinutul epistolei: epistola se poate împărţi în 3 părţi: cap. 1-2 au caracter narativ în care ap. Pavel îşi apără autoritatea apostolică şi natura divină a Evangheliei pe care a propovăduit-o. Cap. 3-4 ne prezintă partea doctrinară a epistolei, o dispută privitoare la natura şi mesajul Evangheliei. Cap 5-6 ne prezintă partea practică a epistolei sau îndemnuri adresate galatenilor.
–În cap 1-2 ap. Pavel afirmă că revelaţia pe care a primit-o în ceea ce priveşte Evanghelia:
- nu depinde de învăţătura omenească (de citit v. 11, 12),
- nu depinde de bisericile din Iudeea (v. 22, 23)
- nu depinde de fraţii iudaizatori (cap. 2:5)
- este aprobată de apostoli (2:9)
- atunci de cine depinde revelaţia pe care a primit-o ap. Pavel? (de Dumnezeu – 1:15-16)
Concluzia cap. 1-2 sau compararea Evangheliei cu Legea (v. 19-21)
–În cap. 3-4 (în partea doctrinară a epistolei) ap. Pavel ne prezintă eşecul legalismului:
- din experienţa personală a galatenilor (cap. 3:2, 5)
- din învăţătura Vechiului Testament (3:8, 11).
- din prioritatea făgăduinţei (3:18, 22)
- din superioritatea credinţei (3:24, 25)
- din păzirea unor ritualuri (tăierea împrejur) şi a calendarului iudaic (4:9-10)
- din cauza robiei pe care o aduce (4:31)
În cap 5-6 ap. Pavel ne arată efectul pe care îl are libertatea
- Consecinţele legalismului (5:4, 6)
- Definiţia libertăţii (5:13, 14)
- Faptele firii pământeşti în viaţa celor care înţeleg greşit libertatea (5:19-21) şi faptele firii duhovniceşti (5:22, 23)
– Roada Duhului:
-Rodire către Dumnezeu: dragostea, bucuria, pacea;
-Rodire către semeni: îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, blândeţea; –Rodire faţă de noi înşine: credincioşia, înfrânarea poftelor.
- Faptele firii pământeşti în viaţa celor care înţeleg greşit libertatea (5:19-21) şi faptele firii duhovniceşti (5:22, 23)
- Comportamentul credinciosului liber în Cristos:
- Veghează asupra lui şi îl ridică pe cel căzut cu duhul blândeţii;
- Poartă sarcinile celor împovăraţi
- Nu are o părere mai înaltă decât se cuvine faţă de sine
- Îi ajută material pe fraţii care propovăduiesc Cuvântul
- Face bine fraţilor în credinţă şi semenilor săi
- Cauza libertăţii: Crucea lui Cristos (6:14)
- Preţul libertăţii: Suferinţa (6:12, 17)
- Binecuvântarea libertăţii (6:18)
Galateni, se pare că este epistola cea mai veche care a rămas dintre scrierile lui Pavel până la noi. Ea rezumă esenţa Evangheliei şi în această epistolă Pavel arată că problema cea mai importantă a omului este obţinerea îndreptăţirii înaintea lui Dumnezeu. Întrucât omul nu este capabil să se pună singur într-o stare de îndreptăţire, deoarece ,,omul nu este socotit îndreptăţit prin faptele Legii” (2:16), îndreptăţirea trebuie să-i fie asigurată de altcineva.
Cristos a dat această îndreptăţire, deoarece ,,El S-a dat pe Sine Însuşi pentru păcatele noastre, ca să ne smulgă din acest veac rău.” (1:4). Îndreptăţirea pregătită de El este accesibilă tuturor acelora care îşi pun toată încrederea în El ,,pentru ca făgăduinţa să fie dată celor ce cred” (3:22).
Această îndreptăţire nu este doar o vorbă rostită peste cineva care spune că crede, ci ea devine o parte a vieţii lăuntrice prin unirea credinciosului cu Cristos. Dumnezeu să ne ajute să ne identificăm fiecare cu cuvintele ap. Pavel care spune: ,,Am fost răstignit împreună cu Cristos şi trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Cristos trăieşte în mine. Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credinţa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru mine” (2:20). Aşadar, mântuirea nu este numai trăirea unei vieţi noi, ci şi împărtăşirea ei.
Interviu cu Ioan Ardelean – Noul Secretar general al Uniunii Baptiste
Ioan Ardelean
Cu ce gânduri preluați această slujire? Dumnezeu a binecuvântat părtășia fraților la cel de al 36-lea Congres al UBR cu prezența și călăuzirea Sa, iar printre cei puși deoparte să slujească în următorii patru ani bisericile baptiste din România, El m-a așezat și pe mine. Privind în urmă la felul în care a înaintat lucrarea Domnului în țara noastră îi mulțumesc lui Dumnezeu că au existat oameni cu o chemare specială care au căutat Fața Lui în cârmuirea Uniunii Baptiste. Fac primii pași pe această cale a slujirii rugându-mă și căutând, înainte de toate, puterea care vine de sus și un răspuns biblic la provocările din societate. Nu lipsit de importanță trebuie să fie curajul unor lideri duhovnicești care să stea fermi pe acest teren alunecos al culturii și să miște bisericile prin Duhul Sfânt spre revitalizare și integritate spirituală. Care sunt lucrurile pe care doriți să le faceți în principal pentru comunitatea baptistă? Pe lângă atribuțiile specifice slujirii la care am fost ales cred că Dumnezeu a așezat în inima mea lucruri și planuri care, în armonie cu slujirea fraților aleși în Comitetul Executiv al UBR și a celor aleși în Consiliul Uniuni, să fie benefice bisericilor baptiste.
Citeste mai mult:
Citeste mai mult:
Interviu cu Ioan Ardelean – Noul Secretar general al Uniunii Baptiste
La începutul lunii mai fr. Matei Istudor, păstorul bisericii noastre, mi-a cerut ca în luna mai, să fac eu un studiu biblic cu biserica pentru ora de vineri seara. Sunt bătrân în al 95-lea an. După ce m-am rugat, i-am spus că accept să țin studiul „Să cunoaștem mai bine pe Domnul din revelațiile Sale față de alții.” Îl cunoaștem așa de puțin. Ne mulțumim că ne-a mântuit prin marea Jertfă a Preaiubitului Său Fiu. Dar toată viețuirea creștină e determinată de cunoașterea Lui. Nu făcusem niciodată acest studiu.
Cu rugăciune și cercetare, vineri seara 10 mai am vorbit despre revelația făcută de Domnul lui Noe: arătarea păcătoșeniei poporului, sancționarea prin potop și porunca să-și facă o corabie spre a salva viața pe pământ. Noe avea vârsta de 500 de ani când a primit porunca. Am arătat ceva din greutățile și piedicile ce le-a avut Noe în acea perioadă patriarhală. Dar fiindcă Noe umbla cu Domnul, la 600 de ani, citim că „Așa a și făcut Noe: a făcut tot ce-i poruncise Dumnezeu” (Gen. 6:22). Deci corabia era gata. O, de ne-am asemăna cu Noe în ascultarea în totul de Domnul.
O VERIFICARE IMAGINARĂ: Azi noi trăim într-o lume post-modernă, unde totul se verifică. Să ne închipuim că șeful inspectorilor, Dl. Înțeleptul Lumii, om foarte raționalist ar fi venit în inspecție la corabie. Pe un papirus ar fi făcut o seamă de notări:
- Corabia nu are tablou de comandă;
- Nu are vâsle;
- Nu are catarg cu pânze;
- Nu are ancoră;
- Nu are cârmă.
— Nu pot să dau permis de navigație.
Și natural urmează discuția:
— Unde vrei să mergi cu ea?
Și Noe raspunde:
— Nu știu…
— Cum nu știi? De ce ai făcut-o?
— Mi-a poruncit Dumnezeu.
— „Aha, ai visat!”
— Nu, domnule, chiar El mi-a spus că are să vină un potop de ape și trebuie să salvez viața pe pământ.
— Noe, ai înebunit! Cu așa o corabie să salvezi viața?
— Nu-s nebun, domnule, dar vine prăpădul. Dacă vrei să scapi cu viață, vino cu noi în corabie…
Dar el râde ironic, batjocoritor și pleacă.
Noe merge la Domnul Dumnezeu și-I spune ce-a zis Înțeleptul Lumii, că l-a batjocorit, că a făcut o corabie, care nu e bună de nimic.
— Înțeleptul lumii M-a lăsat pe Mine afară din calculele lui. Tu și familia ta, intrați în corabie și lăsați să intre din toate vietățile perechi, perechi. Și a intrat și măgarul și boul și capra, iar Înțeleptul Lumii s-a pierdut pe sine prin necredință. Iar, în furia năpraznică a apelor, Domnul S-a dovedit a fi cel mai bun Cârmaci. Azi noi toți călătorim în nava „TERA” fără vâsle, fără ancoră și fără cârmă și când îi vine rândul, fiecare obligatoriu coboară din mers în altă barcă, tot fără vâsle, fără ancoră și fără cârmă. Știi tu unde te va duce acea bărcuță: în cer sau în iad??? Asigură-ți destinația !
Petru Popovici, 2013
BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS 