Text: 2 Samuel 12:1-15
Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit… (Psalmul 51:4)
Păcatul este înainte de toate împotriva lui Dumnezeu. Cu toate acestea, în mod obișnuit, îl vedem afectându-ne doar pe noi sau pe cei din jur. Într-una din cărțile sale, John White a scris: „Avem tendința să vedem contextul social al păcatului și nu contextul său divin.”
Când David a comis adulterul cu Batșeba și a premeditat uciderea lui Urie în luptă, el a comis o mare crimă împotriva lor. Dar în mărturisirea păcatului în fața lui Natan (2 Sam. 12:13) și în Psalmul 51 el recunoaște că a păcătuit numai împotriva lui Dumnezeu. De ce nu-i menționează și pe cei pe care i-a rănit. White spune că Dumnezeu este Dumnezeul săracului și al celui lipsit de apărare, apărătorul celui asuprit, făcătorul aproapelui nostru. El Însuși se prezintă ca fiind responsabil de bunăstarea copiilor Săi.
Batșeba și Urie aparțineau lui Dumnezeu, de aceea David L-a sfidat pe Dumnezeul lor. El disprețuise caracterul Lui sfânt. Să-l privim acum din acest punct de vedere. Să presupunem că un vecin îți pălmuiește fiul sau fetița. Este un lucru reprobabil dar când afli despre ofensă, ea devine o problemă între tine și vecinul tău.
Dumnezeu este apărătorul celor asupriți. De pildă, El dorește s-o protejeze pe fata sau băiatul cu care te întâlnești. Să te angajezi în relații sexuale, înainte de căsătorie, nu numai că distruge puritatea unei persoane, dar ofensează pe Dumnezeul Cel sfânt. El este preocupat de persoana pe care o faci de ocară, sau de care profiți.
Cât de important este să vedem că păcatul nostru Îl rănește pe Dumnezeu! Dar când ne aude rugându-ne: „Împotriva Ta, numai împotriva Ta am păcătuit” ne dăruiește din nou bucuria iertării.
Păcatul meu sfidează-ntreg Cuvântul Tău
Batjocorindu-Ți numele divin.
N-am să mai fabric scuze pentru rău,
Ci-n sînge sfânt mă spală Tu, deplin.
Persoana cea mai rănită de păcatul tău este Dumnezeu.
Dennis De Haan
