Text: Exod 32:1-24

,,Căci îmi cunosc bine fărădelegile și păcatul meu stă necurmat înaintea mea” – Psalmul 51:3

Nu sunt eu de vină! Este cea mai predominantă atitudine, fie la descoperirea unui eșec guvernamental, fie a unui scandal. Este ceea ce spun copiii atunci când este găsit un lucru spart sau rupt în casă. Este reacția celor prinși în ghearele drogurilor sau ale alcoolului, sau a celor ce trăiesc în imoralitate. Vrem să evităm din instinct orice responsabilitate atunci când suntem în încurcătură.
Un exemplu clasic în acest sens este Aaron din Vechiul Testament. A ascultat de oameni și i-a condus în facerea unui vițel de aur cu scopul de a i se închina. Când a fost înfruntat de Moise, a dat vina pe israeliți. Apoi a încercat să lase impresia că tot ce a făcut a fost numai să arunce aurul în oala de topire și vițelul de aur a apărut de la sine. Cu alte cuvinte, el spunea: „Nu sunt eu de vină!”
Da, se poate ca uneori cei din jur și împrejurările să fie factorii ce ne-au determinat să facem răul. Israeliții au făcut presiuni asupra lui Aaron, dar aceasta nu a fost nicio scuză. Ar fi putut spune nu. Dar și el era vinovat pentru păcatul comis. Când David a comis păcatul cu Batșeba, ar fi putut da jumătate din vină asupra ei. Dar după o perioadă de tăcere și de suferinți interioare, și în urma înfruntării pline de dragoste din partea profetului Natan, el a recunoscut cu umilință: „Am păcătuit împotriva Domnului (2 Samuel 12:13). Numai acceptând vinovăția a putut primi asigurarea plină de bucurie a iertării.
Nu vom deveni niște creștini maturi decât după ce vom accepta responsabilitatea păcatelor noastre. Sindromul „Nu sunt de vină!” nu reflectă maturitatea creștină.

Pocăință înseamnă să las păcatul
Pe care l-am iubit altă dată
Și s-arăt ce rană mi-a produs
Prin a nu-l mai face niciodată.
Anonim

„Atunci Ţi-am mărturisit păcatul meu şi nu mi-am ascuns fărădelegea. Am zis: „Îmi voi mărturisi Domnului fărădelegile!” Şi Tu ai iertat vina păcatului meu.” (Psalmul 32:5)

Pocăința înseamnă că-ți pare atît de rău pentru păcat încât ești gata să-l părăsești.
Herb Vander Lugt