Ziua 39 Chemarea la post și rugăciune
Psalmul 39
(39:1) Ziceam: „Voi veghea asupra căilor mele, ca să nu păcătuiesc cu limba; îmi voi pune frâu gurii cât va sta cel rău înaintea mea.”
(39:2) Am stat mut, în tăcere; am tăcut, măcar că eram nenorocit, şi totuşi durerea mea nu era mai puţin mare.
(39:3) Îmi ardea inima în mine, un foc lăuntric mă mistuia, şi atunci mi-a venit cuvântul pe limbă şi am zis:
(39:4) „Doamne, spune-mi care este sfârşitul vieţii mele, care este măsura zilelor mele, ca să ştiu cât de trecător sunt!”
(39:5) Iată că zilele mele sunt cât un lat de mână şi viaţa mea este ca o nimica înaintea Ta. (Oprire)
Da, orice om este doar o suflare, oricât de bine s-ar ţine.
(39:6) Da, omul umblă ca o umbră, se frământă degeaba, strânge la comori şi nu ştie cine le va lua.
(39:7) Acum, Doamne, ce mai pot nădăjdui eu? În Tine îmi este nădejdea.
(39:8) Izbăveşte-mă de toate fărădelegile mele! Nu mă face de ocara celui nebun!
(39:9) Stau mut, nu deschid gura, căci Tu lucrezi.
(39:10) Abate-Ţi loviturile de la mine! Îmi iese sufletul sub loviturile mâinii Tale.
(39:11) Tu pedepseşti pe om şi-l loveşti pentru fărădelegea lui; îi prăpădeşti, ca molia, ce are el mai scump.Da, orice om este doar o suflare. (Oprire)
(39:12) Ascultă-mi rugăciunea, Doamne, şi pleacă-Ţi urechea la strigătele mele! Nu tăcea în faţa lacrimilor mele! Căci sunt un străin înaintea Ta, un pribeag, ca toţi părinţii mei.
(39:13) Abate-Ţi privirea de la mine şi lasă-mă să răsuflu, până nu mă duc şi să nu mai fiu!
https://my.ebiblia.ro/