Am auzit o veste tristă

Publicat de elpizein pe noiembrie 25, 2017
Publicat în: Uncategorized.

Pledoarie pentru viață
Psalmul 139:1-24
Am auzit o veste tristă,
Că într-o casă cu mulți frați,
Părinții prinși de necredință,
De duhul lumii dezbinați,
În ziua-n care au aflat,
Că vor avea încă-un pruncuț,
S-au sfătuit să nu-l primească,
Că nu loc…, nu au pătuț…
Sunt vremuri grele, bani puțini,
E mult prea greu să crești copii,
Mai bine crești pisici și câini,
Și prin grădină bălării…
Femeia, totuși credincioasă,
Mustrată-n cuget de Hristos,
A vrut copilul să și-l nască,
Să-l crească înțelept, frumos.
Însă bărbatul egoist,
Cuprins de-un duh întunecat,
A poruncit cu-amenințări,
Pruncul să fie avortat.
El a uitat că a lepăda,
Darul Domnului curat,
E o groaznică greșală,
E o crimă, greu păcat.
De aceea Domnul Sfânt,
Pentru că are un plan,
Cu orice prunc pe pământ,
A trimis un ,,blând oștean…,,
Să transmită o poruncă,
Către soțul ispitit,
Grabnic să se pocăiască,
Ca să fie mântuit.
Se apropie Crăciunul,
Ne amintim iar cum Maria,
A primit cu bucurie,
Ca să-L nască pe Mesia.
Omule ascultă-mi sfatul:
Dacă Domnu-ți dă copii,
Să-i primești ca pe un dar,
Ca pe sfinte bucurii.
Nu uita că ești în viață,
Pentru că ai fost născut,…
Și-acum ești și tu dator,
Petru prunci să fii un scut.
Viața asta este scurtă,
Să te temi de Dumnezeu,
În curând la judecată
Vei sta și tu dragul meu…
Fă alegeri înțelepte,
Fii un tată credincios,
Peste ani pruncii să-ți spună:
Tată, (mamă) mulțumesc frumos!

de Teodor Groza
25.11.2017
Vișeu de Sus