BISERICA BAPTISTĂ SPERANŢA VIŞEU DE SUS

De multe ori teama de ziua de mâine ne aduce în poziția de a face toate lucrurile pe dos. Ușor, câte ușor începem să părăsim prin­cipiile Bibliei şi apucăm tot ce găsim, economisind şi adunând rezerve atunci când vedem că viața se înrăutăţește. Îndemnul lecției biblice de astăzi este: ,,Nu te da bătut în faţa fricii de ziua de mâine care a pătruns într-o societatea a crizei, în omenirea din ce în ce mai lip­sită de evlavie. Dimpotrivă, fii darnic și urmează, cu credincioşie, modelul pe care ni-l arată Dumnezeu chiar și în vremurile grele.”
Dacă ne uităm în V. T. observăm că atunci când evreii au făcut aşa, s-au bucurat de o recoltă foarte bogată. Dimpotrivă, când au strâns şi au făcut provizii din ce le-a dat Dumnezeu, dar au dat dovadă de zgârcenie, El a spus: „Sunteţi blestemaţi … tot poporul în întregime!” (Mal. 3:9). Fie că au trecut prin belşug sau lipsă, lucrul acesta a depins de atitudinea şi faptele israeliților faţă de modelul pe care li-l oferea Dumnezeu. Poruncile Lui cereau ca ei să „aducă… la casa vistieriei toate zeciuielile” (Mal. 3:10), și dacă L-ar fi „cinstit pe Domnul cu averile lor, şi cu cele din­tâi roade din tot venitul lor… grânarele le-ar fi fost pline de belşug, şi teascurile lor ar fi gemut de must” așa ni se spune în Prov. 3:9, 10.
În N.T. Domnul Isus a spus „Daţi, şi vi se va da; …Căci cu ce măsură veţi măsura, cu aceea vi se va măsura” (Lc. 6:38) iar ap. Pavel spune: „cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera” (2 Cor. 9:6). Sfânta Scriptură ne arată cum merg lucrurile în economia lui Dumnezeu: cel ce „dă cu mâna largă, ajunge mai bogat” în timp ce „altul, care economiseşte prea mult, nu face decât să sărăcească”. Așadar, Dumnezeu promite că ,,Sufletul bine­făcător va fi săturat, şi cel ce udă pe alţii va fi udat şi el” (Prov. 11:24, 25).
Conform crezului nostru și potrivit cu învățătura Cuvântului lui Dumnezeu și practica primilor creștini, membrii bisericii sunt datori, în chip moral, să contribuie din bunurile lor pământești, de bună voie și după posibilități, la susținerea cauzei Evangheliei.
Dărnicia noastră însă, nu este legalistă, ci spirituală. Nu dăm, în primul rând, pentru că trebuie, ci pentru că iubim și suntem iubiți. Noi trebuie să dăruim cu inimile pline de cunoașterea dragostei lui Dumnezeu față de noi și înțelegând ceea ce-I datorăm, așa cum spune ap. Pavel: ,,Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!”  (2 Cor. 9:15).
De fapt, dărnicia noastră nu este altceva decât un răspuns la dărnicia lui Dumnezeu și ea este necesară pentru:
a)  Susținerea persoanelor ce se află în slujba Evangheliei, pentru a nu duce lipsă (Filip. 4:16-18 ,,Căci mi-aţi trimis în Tesalonic, o dată, şi chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după câştigul care prisoseşte în folosul vostru. Am de toate şi sunt în belşug. Sunt bogat de când am primit prin Epafrodit ce mi-aţi trimis… un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită şi plăcută lui Dumnezeu.”
1 Tim. 5:17-18 –  Prezbiterii care cârmuiesc bine să fie învredniciţi de îndoită cinste, mai ales cei ce se ostenesc cu propovăduirea şi cu învăţătura pe care o dau altora. Căci Scriptura zice: „Să nu legi gura boului când treieră bucate”; şi: „Vrednic este lucrătorul de plata lui.”
b) Ajutorarea săracilor, orfanilor și văduvelor
(Rom. 15:25, 26 – ,,Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor. Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strângere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii care sunt în Ierusalim.”
In. 12:7-8 – Domnul Isus spune: ,,Pe săraci îi aveţi totdeauna cu voi, dar pe Mine nu Mă aveţi totdeauna.”
Iac. 1:27 – ,,Religia curată şi neîntinată, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, este să cercetăm pe orfani şi pe văduve în necazurile lor şi să ne păzim neîntinaţi de lume.”).
c) Construirea de locașuri de închinare și întreținerea celor existente
(Ex. 35:21 – ,,Toţi cei cu tragere de inimă şi bunăvoinţă au venit şi au adus un prinos Domnului pentru lucrarea Cortului întâlnirii, pentru toată slujba lui şi pentru veşmintele sfinte.”
Ezra 2:68, 69 – ,,Unii capi de familie, la venirea lor la Casa Domnului în Ierusalim, au adus daruri de bunăvoie pentru Casa lui Dumnezeu, ca s-o aşeze din nou pe locul unde fusese. Au dat la vistieria lucrării, după mijloacele lor, şaizeci şi una de mii de darici de aur, cinci mii de mine de argint şi o sută de haine preoţeşti.”
Atunci când vorbim de dărnicie, vorbim și de zeciuială. Conform învățăturii V. T., zeciuiala (10% din câștig) constituia partea Domnului. În N. T., zeciuiala nu este poruncită, (deși este aprobată de către Domnul Isus, deci ea nu a fost niciodată anulată). În Mat. 23:23, El le spune învățătorilor religioși ai lui Israel: ,,Vai de voi, cărturari şi farisei făţarnici! Pentru că voi daţi zeciuială din izmă, din mărar şi din chimen şi lăsaţi nefăcute cele mai însemnate lucruri din Lege: dreptatea, mila şi credincioşia; pe acestea trebuia să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi nefăcute.”
În N. T. întâlnim deseori vorbindu-se despre dărnicie, dar aceasta nu înseamnă că noi, creștinii, nu putem practica zeciuiala. Zeciuiala, de fapt, este o chestiune care are de a face cu câteva principii de bază:
a) Principiul cinstirii lui Dumnezeu – ceea ce am spus la începutul lecției biblice: ,,Cinsteşte pe Domnul cu averile tale…” – Prov. 3:9, 10
b) Principiul credinței – ,,cine seamănă puţin, puţin va secera; iar cine seamănă mult, mult va secera.” – 2 Cor. 9:6
c) Principiul integrității – ,,Se cade să înşele un om pe Dumnezeu cum Mă înşelaţi voi? Dar voi întrebaţi: „Cu ce Te-am înşelat?” Cu zeciuielile şi darurile de mâncare.” – Mal. 3:8
Este important să înțelegem că dacă înainte de venirea lui Cristos, poporul lui Dumnezeu dădea Domnului a zecea parte din venitul lor, acum, când am cunoscut revelația deplină a dragostei lui Dumnezeu în Cristos, ar trebui să dăruim chiar mai mult.
Dacă în Cristos avem o revelație mai bună decât aveau credincioșii vechiului legământ, atunci cu siguranță dărnicia noastră trebuie să fie peste zeciuiala practicată de ei. Conform învățăturii lui Pavel (2 Cor. 9:7, 8) noi trebuie să dăruim:
a)  După câștig;
b)  Cât am hotărât în inima noastră;
c)  Cu bucurie.
Încearcă şi tu, pt. că principiile lui Dumnezeu funcţionează în orice economie!