Crearea omului ca bărbat și femeie

Un lucru foarte important pe care-l observăm atunci când citim v. 27 din cap. 1 al cărții Geneza este că omul a fost creat după chipul lui Dumnezeu, dar și faptul că Dumnezeu l-a creat ca bărbat şi femeie. Crearea omului ca bărbat şi femeie arată chipul lui Dumnezeu prin câteva lucruri:
(1) relaţii interpersonale armonioase;
(2) egalitate între persoane şi egalitate ca importanţă;
(3) diferenţe în rol și autoritate.

A. Relaţii personale.
Dumnezeu nu a creat fiinţele umane pentru a trăi ca persoane izolate, ci, făcându-ne după chipul Lui, ne-a creat în aşa fel încât să putem realiza o unitate interpersonală atât în familie, cât și în Biserică. Unitatea dintre cele 2 persoane, dintre bărbat şi femeie îşi găseşte exprimarea deplină în căsătorie, unde soţul şi soţia devin din două persoane, una singură (Gen. 2:24). Unitatea aceasta nu este doar una de natură fizică; ea este în primul rând spirituală şi emoţională. De fapt, soțul și soția care s-au unit prin căsătorie sunt oameni pe care ,,Dumnezeu i-a unit.” (Mat. 19:6). Dar când unirea dintre un bărbat și o femeie se face în afara căsătoriei, este un mare păcat săvârșit, așa cum spune ap. Pavel, împotriva propriului trup (1 Cor. 6:16, 18-20 – de citit).
Un alt lucru pe care trebuie să-l accentuăm, despre căsătorie, este că unirea dintre soț și soție nu este o legătură temporară, ci una pe viață. Desfacerea acestei relații este urâtă de Dumnezeu așa cum găsim scris în Mal. 2:13-16. Căsătoria dintre un bărbat și o femeie este prezentată în aspectul ei spiritual de către ap. Pavel, ca o oglindire a relației dintre Cristos și Biserica Sa: ,,Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea” , ,,Nevestelor, fiţi supuse bărbaţilor voştri ca Domnului” (Efes. 5:22, 25). Totuși, la unitatea spirituală a Bisericii, pe lângă cei căsătoriți, contribuie și cei necăsătoriți, astfel că această părtășie autentică contribuie la zidirea spirituală și creșterea purității Bisericii prin care trebuie să strălucească în lume caracterul lui Dumnezeu.

B. Egalitate ca persoane şi importanţă.
După cum Persoanele Trinităţii sunt egale în importanţa şi existenţa Lor ca Persoane distincte, tot aşa bărbaţii şi femeile au fost creaţi de Dumnezeu ca să fie egali ca importanţă şi persoane. Bărbaţii şi femeile sunt făcuţi în egală măsură după ,,chipul lui Dumnezeu” şi au o importanță egală şi o valoare egală înaintea lui Dumnezeu.
Egalitatea cu care au fost înzestraţi bărbaţii şi femeile este arătată într-un mod nou în Biserică. Duhul Sfânt este revărsat peste Biserică (F. A. 2:17-18), iar atât bărbaţilor cât şi femeilor li se dau daruri ca să slujească în moduri deosebite: ,,Şi fiecăruia (adică, bărbat și femeie) i se dă arătarea Duhului spre folosul altora.” (1 Cor. 12:7).
Egalitatea ca persoane și importanță ar trebui să elimine orice fel de sentiment de mândrie sau de inferioritate dintre bărbații și femeile creștine. De fapt, nimeni n-ar trebui să se simtă mândru sau superior pt. că este bărbat și nimeni n-ar trebui să se simtă dezamăgit sau inferior pt. că este femeie.
Egalitatea noastră ca persoane înaintea lui Dumnezeu, ar trebui să ducă la o atitudine prin care bărbații și femeile să-și dea cinste unii altora. În Vechiul Testament întâlnim un bărbat care dă cinste unei femei. El spune că ,,Ea este mai de preț decât mărgăritarele” și că ,,femeia care se teme de Domnul va fi lăudată.” (Prov. 31). Ap. Petru le dă ca exemplu, femeilor credincioase, pe Sara care-și cinstea soțul și-l numea ,,domnul ei.” Tot Petru îi îndeamnă pe soți să dea ,,cinste femeii ca unui vas mai slab, ca unele care vor mosteni impreuna cu voi harul vietii…” (1. Pet. 3:7).
Egalitatea în biserică este subliniată şi prin ceremonia botezului. La Cincizecime au fost botezați atât bărbaţii cât și femeile care au crezut (Fapte 2:41) iar ap. Pavel detaliază lucrul acesta în Gal 3:27-28: ,,Toti care ati fost botezati pentru Hristos v-ati imbracat cu Hristos. Nu mai este nici iudeu, nici grec; nu mai este nici rob, nici slobod; nu mai este nici parte barbateasca, nici parte femeiasca, fiindca toti sunteti una in Hristos Isus.”

C. Roluri diferite în familie şi biserică.
De-a lungul veşniciei, între Persoanele Trinităţii a existat egalitate în importanţă, personalitate şi divinitate, dar au existat şi diferenţe, ca urmare a rolurilor asumate. Cu toate că cele trei Persoane ale Trinităţii sunt egale în putere şi în toate celelalte atribute, Tatăl are o autoritate mai mare. În Trinitate, El are rolul de conducător. Tatăl trimite pe Fiul în lume. Fiul ascultă, vine și ne răscumpără prin moartea Sa pe crucea de la Golgota. După ce Fiul S-a înălțat la cer, vine Duhul Sfânt ca să echipeze și să dea putere Bisericii, ca să cerceteze lumea și să convingă despre păcat, neprihănire și judecată. Iată roluri diferite pe care le au cele trei Persoane în Trinitate.
Ap. Pavel când se uită la relaționarea Persoanelor în Trinitate și apoi la relația soț-soție, face următoarea declarație în 1 Cor. 11:3: ,,Dar vreau să ştiţi că Hristos este Capul oricărui bărbat; că bărbatul este capul femeii şi că Dumnezeu este Capul lui Hristos.” După cum Dumnezeu Tatăl are autoritate peste Fiul, cu toate că cei doi sunt egali în divinitate, tot aşa, spune Pavel, în căsătorie, soţul are autoritate asupra soţiei, cu toate că cei doi sunt egali ca persoane.
În Biserică rolurile bărbaților și ale femeilor diferă în unele domenii de slujire. Bărbații pot să cârmuiască biserica: ei pot fi păstori, prezbiteri, diaconi; pot să fie evangheliști, pe când femeile nu. Femeile pot sluji atât d.p.d.v. spiritual (rugăciune, post, cântări duhovnicești, mărturii), cât și d.p.d.v. material, de exemplu când biserica organizează o nuntă, o înmormântare, un botez, o masă agape.

D. Câteva implicaţii practice ale faptului că suntem creați bărbat și femeie
1) Niciodată nu avem voie să credem că în biserică există cetăţeni de mâna a doua: Bărbat sau femeie, negru sau alb, bogat sau sărac, sănătos sau bolnav, puternic sau slab, atractiv sau neatractiv, cu școală sau fără școală. Toţi suntem egali ca valoare înaintea lui Dumnezeu și ar trebui să avem aceeaşi valoare unii în fața altora.
2) Când soţii încep să se comporte în mod egoist, aspru, sau chiar abuziv şi nemilos, trebuie să-şi dea seama că acesta este un comportament distructiv şi contrar scopurilor pe care le are Dumnezeu pentru ei. Soţii trebuie să împlinească poruncile N. T. de a-şi iubi soţiile, a le cinsti, a le trata cu delicateţe şi a le pune pe primul loc în interesele lor.
3) Când soţiile se răzvrătesc şi manifestă resentimente față de rolul de conducere în familie dat soţilor sau când se întrec cu soţii lor pentru a prelua conducerea în familie, atitudinea aceasta este un rezultat al păcatului şi va avea consecinţe distructive în căsătoria lor. O soţie care doreşte să se poarte în conformitate cu modelul lăsat de Dumnezeu trebuie să fie supusă soţului ei, să accepte ca el să fie conducătorul în casă şi să se bucure de acest fapt.
4) Dacă tirania din partea soţului şi uzurparea autorităţii de către soţie sunt greșeli de agresivitate, există şi alte două erori, numite greșeli de pasivitate. Privitor la soţ, eroarea este să nu iei iniţiativa în familie. Un asemenea soţ este tot mai absent (fie fizic, fie emoţional) de acasă, umplându-şi timpul aproape în totalitate cu preocupări străine familiei. Din partea soţiei, greşeala este să nu contribuie la procesul de luare a deciziilor în familie si să nu dorească să-şi îndrepte soţul, chiar dacă acesta face rău.
5) Soţul trebuie să ţintească spre un rol de conducător iubitor, delicat şi responsabil în familia lui. Soţia trebuie să ţintească spre un rol de supunere activă, inteligentă şi bucuroasă faţă de autoritatea soţului ei. Evitând ambele genuri de greşeli şi urmând modelul biblic, soţii şi soţiile vor descoperi adevărata bărbăţie şi adevărata feminitate biblică şi astfel vor reflecta tot mai deplin chipul lui Dumnezeu în viaţa lor.